Poezie
scările, ca un ieri într-o gară
2 min lectură·
Mediu
îmi este greu să afirm/ urc scări cobor scări
totul pornește din clipa când pun piciorul pe ele
atunci ușile se deschid precum o capcană de șoareci ce pândește încontinuu
lângă mine o doamnă poate o curvă rujată strident
nu am făcut niciun calcul de câte ori am pășit peste ele
de câte ori am alergat ca nebunul de fiecare dată la ore târzii
& de fiecare dată în altă direcție bucurești
constanța arad & retur
în difuzoare poftiți în vagoane doar eu cutreier peronul
cineva mă împinge altcineva mă apostrofează ce faci
domnule & așa mai departe
trenul nu așteaptă pe nimeni
călătorii sunt rugați să urce în vagoane forfotă pe culoar
eu îl caut pe cel cu numărul douăzeci
un loc la fereastră o doamnă cu copilul în brațe
pe o plăcuță no smocking
altcineva caută-n grabă o cușetă
urc scări cobor scări ca într-un maraton
ce nu se mai termină de multe ori abrupte uitând că de fapt
am depășit destinația
iar locul acela
îl găsesc de fiecare dată strident
ca într-un joc de-a baba-oarba
când cei din jur așteaptă să îi descopăr
de fapt când cobor nu mă mai întreabă nimeni
degeaba caut butonul
coridorul se vede perfect oricât m-aș trage de mânecă
nu voi atinge pe nimeni
nu voi găsi nimic dar absolut nimic
nici măcar un minut
numai scări
032.808
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Geicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 225
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Geicu. “scările, ca un ieri într-o gară .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14056535/scarile-ca-un-ieri-intr-o-garaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGCarmen, cu privire la gări, îți dau dreptate, dar, până la urmă, fiecare din noi avem câte o gară în suflet. nu ți s-a întâmplat să stai pe o bancă, undeva, în parc, și, la un moment dat, privind în jur, să ai impresia că te afli într-o gară
îți multumesc pentru com cât si pentru steluță,
Ionuț
îți dau dreptate, orice text e perfectibil, mă bucur că ai găsit ceva în text care merită reținut.
îți multumesc pentru com cât si pentru steluță,
Ionuț
îți dau dreptate, orice text e perfectibil, mă bucur că ai găsit ceva în text care merită reținut.
0
Atunci ușile se deschid precum o capcană de șoareci ce pândește încontinuu, am găsit acest vers, comparație care vine să iasă în evidență peste realitatea care se întrevede ca un lan de grâu pe geamul trenului, întinsă și fără sfârșit, ca de altfel în cam toate textele tale realitatea roade, nu evadezi decât foarte rar. Scările întotdeauna duc sau întorc de undeva unde am vrea să fim. Stea.