Poezie
am dat destul
1 min lectură·
Mediu
nu îmi mai trimiteți plicuri să îmi cereți să dau
am dat destul
am tremurat am plâns am urlat
am iubit până am vomat
pe cutia poștală
m-am săturat de lăcustele pe care le scot
din plic și îmi tot cer
de cârtițele care îmi rod șireturile
și îmi fac bătături
de șoarecii din buzunar pe care îi dau când îmi
cumpăr o pâine și pe care mai apoi
o împart tot cu ei
de câinii care îmi ling ghetele și îmi cer un os
de pisica care mă ia de gât și mă dezbracă în dormitor
apoi îmi toarce
până adorm
m-am săturat să tot desfac cu limba
mănânc cu limba beau cu limba iubesc cu limba
tremur cu limba în gură de mă ia dracu'
cu tot
cu plicurile și cu
timbrele voastre lipite pe curul
vostru de popândăi
ne sătui
gata cu ele
cu morții băgați pe sub ușă
dați-mi răgaz să mai pup un genunchi
să mai beau o dată din
apa pământului
așteptați să mă spăl cu cerneală pe dinți
apoi poftiți luați-mi croiala
și puneți pe verso
un timbru
022784
0
Totodata, e si asumarea "Borges like" a precaritatii conditiei in fata nesfarsitei galaxii a cuvintelor, exprimata aici sub forma epistolara.
dați-mi răgaz să mai pup un genunchi
să mai beau
odată din apa pământului
* de incurajare.