Poezie

sens unic

2 min lectură·28 februarie 2021

Mediu

nu este târziu să mă obișnuiesc și cu asta

deja am învățat să mă descurc, cu masca pe figură

și varză pe dinăuntru

știrile de la teve le ignor

nu îmi mai place nimic

mă trezesc dimineața cu gustul ăla amar

îmi tot spun, mereu și mereu

doamne, fă-mi și mie o cafea, într-atât de tare

încât să fiu eu, fresh

pe de-a întregul

de cele mai multe ori am impresia că trăiesc un delir

adorm greu,

mă trezesc obosit, și nicio femeie

alături fiind să-mi șteargă broboanele de pe frunte

ryky cotoiul îmi mai zgârie din când în când

mâinile, degetele

dar nu e totuna

înainte de culcare mă rog să nu mai visez

nu mai vreau asta, îmi e destul ceea ce văd

și nu e bine, prietene, nu-i bine

dar cine sunt eu ca să judec

cel mai adesea, noaptea, se întâmplă să nu mai am aer

atunci fug în balcon

deschid larg ferestrele și respir

alea sunt clipele când trebuie să recunosc

ce poate fi mai plin de trăire

decât acea gură de viață

stau cu orele în balcon zbătându-mă să mai fiu. noaptea,

strada pare o poezie

ce, parcă mă îndeamnă să o descopăr

cu zgomotul ei, cu tăcerile

ei, și eu,

prins la mijloc

001.569

Anghel Geicu. “sens unic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14153737/sens-unic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.