nu vreau să spun nimic mai mult din ceea ce este
dacă m-ai întreba ce simt ce văd atât aș putea să îți spun
pământ negru și un drum
acel pământ pe care îl sfărâmi în mâini și pe care mai apoi
desigur. ăsta e adevărul
ca și cum aș fi un lup de mare flămând căutând să înfrunt lumea
stau pitit sub o umbrelă cu halba de bere în mână pe o terasă
și privesc cu nesaț trupurile femeilor
nimic nu mă împiedică să îți cer un favor
sunt un taciturn dar câteva cuvinte aș putea să rostesc pe o terasă la marginea
mării apoi să ascultăm aproape pierduți simfonia amurgului
hm!
miros
o voi ucide...
de când se mutase la mine, totul mergea ca pe roate. faptul că era de la țară, maică-mii îi dădea o stare de siguranță fiindcă în sfârșit, intram și eu în rând cu lumea plus că acum
nu voi da înapoi
asta nu pentru că îmi spui să merg mai departe
tu poate crezi că ai reușit să îmi schimbi opiniile despre viață
dar nu este așa oricâtă putere ai strânge într-un
pumn altcineva
poeții sunt niște victime jalnice dacă nu în adevăratul sens al cuvintelor cel puțin în lăuntrul lor. nu am văzut ființe mai oribile decât ei. dacă îi ei pe fiecare în parte vei vedea același
nu e un secret că sunt singur
cu toate acestea când ceva deosebit se întâmplă îmi sun fosta tovarășă dacă dorește să mă însoțească
pentru cutare sau cutare chestie așa se întâmplă și acum o bătrână
cred că am devenit o mascotă
stau cu orele în fotoliu cu teveul pornit fără ca măcar să clipesc
nu îmi mai pasă și asta este cât se poate de grav
acum ceva timp alergam încoace și încolo
mă
...apoi s-a făcut întuneric și tot atunci un bol de lumină pâlpâia în blocul vecin
ne-am dus pe pulă mi-am zis la teve nici o știre probabil sărise vreo siguranță de la tablou câinii urlau ca
un pahar & o sticlă de whisky
lângă cinci pastile de barbiturice
într-un colț un pik-up zgârie the dark side of the moon
tv-ul/ pe muting se văd doar imagini pe led
un smartphone pe un fotoliu
când singurătatea
caută să te ademenească
nu-i a bună
e atât de perversă
te mângâie
pe frunte
îți spune povești
și până să te dezmeticești
îți dai seama
că timpul
am mers pe stradă
am mers pe stradă și nimeni
din jur nu mi-
a spus ca am căzut într-
o groapă
m-am chinuit cum am putut
ca să ies
și când am
făcut-o
am realizat
după paranoia și sângele scurs pe asfalt urmează lehamitea
cafeaua alunecă greu zațul rămas între dinți face diferența
dintre negru și alb
griul e cel ce pătrunde în subconștient
am văzut
la o adică
au fost și clipe de vis
îți scriam bilețele
încercând să-ți explic ceva-ul acela
pe care te prefăceai că nu-l înțelegi
după ce ne împăcam îți citeam povești de iubire până la cinci
nu știu câte zile au trecut
de când mă chinui să scriu un poem
încerc tot felul de chestii
nimic nu îmi iese scriu
șterg scriu șterg
pe unele
le trimit direct la coșul de gunoi
în felul
și când auzi un mort pe stradă
că-ți spune
salut prietene
este ca atunci când parcă
te-ai fi scufundat cel puțin un centimetru într-o lume total paralelă
ăsta e momentul când după o noapte de
opt minute atât mi-ar trebui să ajung
și alți câțiva ani să ating alpha centauri
zece minute să mângâi marea
și alte cinci să mă duc naibii
opt minute în care aș putea să îți spun
așa și
și când auzi o voce
că-ți spune
ca să îți iasă o pasăre pe gură
trebuie mai întâi să îți trăiești durerea în picioare
să o plimbi prin visele tale să o hrănești cu sângele tău
noaptea să
după un timp ți se face lehamite
ca atunci când te saturi și tragi farfuria într-o parte
și parcă nimic nu îți mai trebuie
asta se întâmplă acum și cu noi deși în aparență totul este
ca un călugăr zen mă retrag în spatele tuturor viselor
și caut în cutia pandorei un bilet de intrare în cer
doar o rugăciune aș spune în gând doar o cană cu apă
aș bea pe stomacul gol și o
îți mai aduci aminte iubito acea noapte de vis
când noi ne iubeam ca într-un abis
când stelele își întindeau mâinile și ne mângâiau
iar tu mă întrebai dacă mai vreau
o cană de vin
sau o bere
și după
când afară e frig iar copiii merg către școală cu căciulile trase adânc pe urechi
atunci fii atent fază
fix atunci mă apucă o tristețe ca aia din filmele indiene
și
îmi zic băi
sunt ferm convins/ dincolo de ferestre sunt altele mult mai largi
mai adânci decât ochii care mă privesc din oglindă
dintr-o clipă într-alta/ parcă aștept pe cineva
să-mi bată în ușă
zgomot
când rodion cămătaru s-a năpustit spre poarta adversă
și a șutat eu aveam pumnii strânși
eram copil cu mingea nu le aveam în schimb țineam cu ai noștri
eram puști
habar nu am în ce an se