Jurnal
bref
3 min lectură·
Mediu
și când auzi un mort pe stradă
că-ți spune
salut prietene
este ca atunci când parcă
te-ai fi scufundat cel puțin un centimetru într-o lume total paralelă
ăsta e momentul când după o noapte de somn
te trezești un pic mai devreme ții ochii închiși
ai vrea să mai dormi numai că nu este așa cum vrei tu
ești un zombi jumătate viu jumătate legumă partea proastă
e că de fiecare dată te trezești cu o teribilă
durere de cap
deci
încă mai ești
tu
da. tu
cel din spatele retinei
în sfârșit
abia de acum începe calvarul
marile speranțe au devenit pur și simplu fictive
jocul la ruletă cu viața slalomul pe care ești nevoit
să îl faci pentru o bucată de pâine mai albă
ești un snob omule
un conformist al marelui tău
nimic
bagi o fisă și tragi de manetă
convins că totul este ok
jackpot e ziua ta norocoasă
într-atât încât să-ți permiți o cafea
și o sută de vodcă
fenomenul culpabilități
pornește din clipa când jobul tău s-a dus naibii
mergi pe stradă și te gândești că nu ai
cu ce să plătești
impozite
taxe
abonamente
locul pe care pășești dintr-o dată e sacru
TREBUIE SÃ PLÃTEȘTI
MARȘ
în centrul orașului
un leu și cinci zeci la wc
o sută două zeci ghetuțe lui mimi
opt zeci blugi de la china pentru mihai
plus șaizeci buchetul de flori pentru DOAMNA
apoi două pâini zece ouă și un kil de parizer plus taxiul/ sau mai bine fără
și
încă trei zeci
ai doi copii admirabili
te întrebi dacă și-au făcut temele
dacă nu cumva au nevoie de vreun caiet de dictando
ori de matematică
cea mică te-a rugat să îi cumperi hârtie creponată
să construiască un mărțișor pentru mami
cu o sută de lei e cam greu/ omule
dar
TREBUIE SÃ PLÃTEȘTI
calculezi numărul de zile lucrate două sute de ore ori atât fac atât
e mult? e puțin?
adevărul îl afli în punga de plastic în lucrurile mărunte
în hârtia igienică în pasta de dinți în pachețelul pe care trebuie
să îl pui în geantă copiilor și din păcate
brrrr e frig/ e foarte frig
deci
încă cinci zeci
apoi două sute opt zeci plus ‪încă cinci sute
TREBUIE SÃ PLÃTEȘTI
!!!
ceață la mal
este prea noapte/ prea ca la țară
ca să mai poți face ceva urci scări și parcă
niciodată nu ți s-au părut
atât de puține
002026
0
