între cer și pământ/ a doua poveste de dragoste

Un discurs siropos si din pacate plin de constructii previzibile si facile. Maci, scoici, nisil, mare, pescaruri, nisil fierbinte, unduirea lina a suspinelor. Nu mai zic faptul ca nu am inteles cum e asta "când trupul tău se topea sub avalanșa nesfârșitele mele săruturi ..."
Plus ca nu trebuie sa fii copil sa ti se para super valurile.

E ceva aici, ceva de la care pleci, dar acoperi acel ceva cu prea multe explicații. Ai grijă la exprimare. de exemplu ”până la primul cânt al cocoșilor” e ceva ce nu aș fi pus, intră în banal. Scrie ce simți, dar ai un pic de grijă la exprimare și nu te lasă descurajat. Dacă simți că vrei să scrii, încearcă, caută cuvintele potrivite și ...succes!

vă mulțumesc pentru comurile voastre;

Alina, cândva încercam să scriu după tendințe, acum scriu așa cum simt. fără acele explicații, textul ar fi fost gol, prea sec, ca să creeze atmosfera. titlul anunță o poveste de dragoste. confirmarea este textul în sine. este un risc asumat, cum și acel cânt al cocoșilor. cât era să spun ~ cântat al cocoșilor~ numai că, strica atmosfera. cel puțin asta este impresia mea. cât despre descurajare, nici vorbă. mă bucură astfel de comentarii

Laurențiu, într-o mică măsură îți dau dreptate. pe de altă parte, ce te-ai fi așteptat să găsești într-o poveste de dragoste. însuși titlul îți spune despre ce este vorba. sperai să găsești cuvinte licențioase? sorry. poți căuta liniștit în altă parte. pentru asta îți recomand o carte care am auzit că se vinde f.bine. nu știu titlul cu exactitate, este ceva despre ramona. [îți dai seama că știu titlul, numai că nu vreau să interpretezi chestia în vreun fel sau altul. departe de mine gândul ăsta]
acolo unde zici că nu ai înțeles, eu cred că ai înțeles f.bine, e poezie, ce naiba. citindu-ți câteva texte, am observat că ești pe același palier liric. nu comentez, spun doar ca o simplă observație. nu vreau să fiu răutăcios. toți avem orgolii. fii sigur că am recepționat spusele tale.
chestia cu super, tu, ca adult, când vezi un val de doi-trei metri, niciodată nu ai să spui super. cuvântul ăsta îl folosesc de regulă copii de zece-doisprezece ani. de unde știu? în fața blocului meu este un părculeț, după amiaza, plin de puști care folosesc în draci, SUPER.
cât despre textul în sine, de vreme ce a fost recomandat, înseamnă că este destul de bun

as pastra doar:

"la o adică
și asta putea să creeze o stare de confort
când dormeam cu orele unul în brațele celuilalt
pe nisipul fierbinte de iulie"

desi l-as fi scos si pe iulie:). de ce e recomandat textul, nu ma priveste. pana la urma fiecare cu gusturile lui. cam atat am de spus legat de text. in plus, ceea ce ai spus in comentariul tau m-a uimit si citez: "cândva încercam să scriu după tendințe". cand am citit asta, mi-am spus ca ar trebui sa te lasi de scris. am un vers pe care il tot tarasc prin texte; "in literatura si nu numai in ea, nu se va mai intampla nimic niciodata" si e tot mai limpede de ce. e veche, obosita, tinuta in lant si se face din tendinte.

tendinte: produsul unui incest, care are ca scop perpetuarea gloriei.

zi buna!

sunt încântat să văd că îmi comentezi textele. ăsta de față, este așa cum este, după cum vezi, stă frumușel la recomandate. că nu este pe gustul tău, asta este altă mâncare de pește. îți respect punctul de vedere, numai că, aș fi vrut să vii cu mai multe argumente, pro sau contra. eu unul, nu am înțeles mare lucru. nici mie nu îmi plac textele liricoide, cu metafore sforăitoare, ori, cu tot felul de expresii aiuritoare, care te apucă durerea de cap. dacă ești curios să vezi, nu zece, măcar ultimele cinci texte ale mele, ai să vezi că nu sunt toate scrise așa. sunt nevoit sa mă repet, este o poveste de dragoste, nu un film horor. nu mă apuc acum să explic. uneori suntem lirici, vezi poemul poemelor al lui s.g.bogdan după ce, înainte publicase torrent. sigur că îmi apăr textul, numai cine nu are sânge în instalație nu o face. te invit sa răsfoiești câteva texte din pagina mea. ping pong; protex & hooker; home, sweet home; la strada. ș.a. după cum observi, în cazul în care ai avut curiozitatea sa îți arunci un ochi peste ele, ai să vezi ca abordez și altfel de teme, cu un alt discurs. nu o lălăi cu același discurs, și aceleași chestii cum văd, la alți autori. și asta, timp de câțiva ani buni. am citit un com de-al tău în care spuneai că scrii după cum simți, și că ceea ce scrii trebuie să degaje emoții. și o înjurătură poate sa creeze o anumită emoție, numa' că, asta nu înseamna poezie. uni text, pentru a fi poezie, îi trebuie mult mai mult. nu mai departe bukowski. scrie el licențios, dar, acolo, în textul lui, găsești chestia aia de genialitate care sparge bariera banalului, dând în final acea poezie mișto. ar fi multe de spus, în sfârșit.
mulțam încă odată pentru comentariu. te mai astept cu ziceri, despre

m-ai inteles gresit. :) cand am spus "de ce e recomandat textul, nu ma priveste. pana la urma fiecare cu gusturile lui." n-am avut nimic impotriva recomandarii si n-are decat sa stea frumusel. cat despre argumente pro si contra in poezie, consider ca nu isi au sensul, deoarece vor pune capat poeziei si e pacat. am scos in evidenta doar ce imi place si atat. eu nu imi voi apara textele niciodata. si nu pentru ca n-am sange in instalatie, dar ce dracului sa apar!?:) probabil ca am facut-o intr-un timp, habar nu am si nici nu ma intorc sa caut unde si cand, am realizat ca e o pierdere de timp sa iti aperi textele. intotdeauna zambesc cand cineva imi critica textele. pe unii ii cred, pe altii nu. despre sgb ce sa zic1? stiu ca intr-o vreme avea sange in instalatie:), acum nu mai stiu nimic despre el. cat despre Bukowski, el insusi a fost o mare emotie si fara poeziile lui, si inca mai e.

mai trec.