Reflux în piatră

nu puteam să înot în simfonia destinului fără să-mi smulg urma din piatră mărul din gâtlejul evei (da este cert n-a oferit fără să muște ispita până la os și să simtă otrava) mă dilată cu-o nemurire șchioapă șarpele sâsâie din icoana ursitei știe așa cum și eu știu cunoașterea e parțială dinții efemeridei se sfarmă de taină extazul și spaima de-a fi încurcă povestea decodarea e personală chiar dacă incertă cheia sol descuie porțile troiei fără asediu menelau nu-și mai dorește o elenă lipită de talpă atâtea fructe zemoase-n cămară și el prea sătul (nu mai știe când a ținut ultima cură de slăbire) să mai poarte războaie tolănit în fotoliu consultă agenda reprogramează timpul mâniei nici averea nu mai urcă nici un grad în termometrul dorinței pe listă de așteptare supermodele mult mai frumoase decât elena îi vânează atenția și paris e contaminat de-o vreme apatică fără vertebre nu mai vrea s-o slujească pe venus savurează siestă portocalie în duet cu nero cântă ode romei flăcările pot să înghită olimpul zeii-s plecați în vacanță Iona înghițindu-și balena într-un acces de mânie a devenit prototipul comun al afișelor publicitare mutește gurile țipă ochii nu prind nimic în ventuză scărița urechii e ruptă și sunetul șchiop cine se știe să strige prezent catalogul de ceață se tot răsfoiește zadarul scoate sunet de clopot crăpat simfonia are prea multe falseturi eu visez clandestin (cât încă se mai poate) pe un mal albastru de timp femeie albă curățată de peceți și blestem să-mi adoarmă în păr un bărbat cu văzduhuri în vene zborul sunt eu