Algoritm de seară

când m-apropii de oameni respirația mea devine casabilă unii au muchii diamantul nu mângâie îmbrățișarea cade răpusă în sângele meu acid ascut cuvântul plante agățătoare gândurile au nevoie de țărușul vremii să prindă în gaică zenitul apoi vom sta de vorbă vom face recurs procesul creației n-are sentință definitivă floarea de cireș va fi procuror al luminii polizez ideea până scutură păsări devine oglindă eterică nu mi-e frică de șerpi sânii mei clocotesc de sângele alb al cunoașterii mi-am băut până la fund potirul ispitelor câteodată amestecat mulți oameni evenimente explozii solare și sociale au dat parfum tandrețe înțeleaptă licorii două guri aceeași taină ce și-a adâncit ocultul împărtășirea perfectă atâtea circuri au săpat cupolă în vertebrele mele moartea își perfecționează triplul salt entuziasmul săriturilor în genunea din mine îi produce indigestii și-i dă peste cap bilanțul victoriilor desfășor ruleta destinului chiar dacă trag de colțuri apusul e prea mică să-mi măsoare țipătul răsturnat în vertebre abisul compune pastorala perfectă potrivesc ceasul să mă trezească