Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cinismul

1 min lectură·
Mediu
Când foamea-n bâlciul vieții te împinge
Ispite te-ncolțesc dar n-ai un sfanț,
Tălăngi îți galopează prin meninge
Și râs de iele răsucite-n danț.
Doar să te-nfrupți din propriul trup rămâne
Cu buzele zdrobite de-ntrebări.
Pirații beți fac ștreanguri din parâme,
Nebun venin erupe-n călimări.
Sânul Pandorei visul ți-alăptează
Precum o amforă cu sevă-amară
Ce picură-n pupila nopții trează
Când zorii au uitat să mai răsară.
Dar pe catarge, ca din minarete
Îți strigă Diogene epistema
Zvârlind cu slove-n arderi de comete
Din felinar dând nopții diadema.
Te-autodevorezi, antropofage!
Pieri fumegând spre lumi nepământene
Clepsidre seci să-ți fie sarcofage,
Mausoleu: - butea lui Diogene.
053688
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
103
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Valentin Irimia. “Cinismul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-irimia/poezie/14002414/cinismul

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
să fii și cinic! folosind cuvinte alese și, bineînțeles, pe Diogene.
Nu am ce comenta decât că este bine scris, mi-a plăcut de la cap la coadă.
Însă, aș vrea să fii atent aici: "Talăngi".

Felicitări!
0
@valentin-irimiaVI
Valentin Irimia
ca intotdeauna. Iti multumesc enorm pentru felicitari, pe care le merit intr-o mare masura si datorita tie, a modului cum m-ai primit aici si cum m-ai directionat. Cat despre comentarii le astept deschis mi-au fost foarte constructive. Tot la fel si corectiile gramaticale care m-au facut sa elimin a-mi afisa nestiinta (chiar in acest text-habar nu aveam ca am pus o forma gresita a pluralului). Inca o data iti multumesc si te astept in continuare!
Valentin
0
@c-tC
C.T.
ce pot sa spun decat...FELICITARI si subscriu la parerea Ottiliei
o reurita cap - coada
remarc:
"Precum o amfora cu seva-amara
Ce picura-n pupila noptii treaza
Cand zorii au uitat sa mai rasara"

mai trec:)
0
@maria-elena-chindeaMC
Maria Elena Chindea
Era gata să nu-ți citesc poemul; am intrat în recul cu titlul. Refuz să-mi asum acest “filtru” al privirii miracolului simțirii. Noroc că (în urma introspecției) n-am găsit niciun punct comun cu imaginea ta din inima mea… Am să analizez doar enunțul “te-autodevorezi, antropofage” și asta doar din perspectiva luminoasă a sensurilor profund spirituale. E minunat când putem să accesăm fântâna interioară, mina de aur pe care o purtăm în noi. Toate experimentările
materiei se petrec “autodevorându-ne esența”, lumina. Magic este că acest proces este invers proporțional capacității noastre de autodevorare. Lăcomia ne face mai bogați. Remarc cursivitatea ultimelor tale poeme, nu mai sunt sacadate. Mi-a plăcut cum « picură-n pupila nopții trează » căutarea ta . Nu mai insist că iarăși mă cerți pentru locvacitate. Sunt mândră de tine și mă bucură găsirile tale. Cu-aceeași reverență a spiritului.
Cu drag, Maria
0
@valentin-irimiaVI
Valentin Irimia
multumesc mult Maria pentru eterna grija si atentie. Cat priveste unele concluzii eu te-am mai atentionat ca ma percepi oarecum diferit. In poezie nu pot sa nu fiu sincer indiferent de valoarea mizei. Pe curand! Acelasi Valentin
0