Poezie
Masteranzii
*Implozie de stele*
1 min lectură·
Mediu
când vor să-mi măsoare întunericul
ambasadorii
întâmplării de-a fi
poartă togă imperială
sterilizați de emoții
adună obstinați urmele pașilor
cu plasa de vânturi
întind elipsele galaxiilor din piele
să nu iasă din tiparul
ecuației hipnotice
pe care-o numesc pompos viață
blurează
câteva revelații
ce erau gata să-i ardă
între timp
își mai dau câteva doctorate
vidul dintre cuvinte
se cere temeinic încarcerat
pentru conformitate
cu directiva legală
se repetă aceeași incantație la răspântii de uitare
măsurați tăiați ajustați
în colțuri se transplantează semințe
pericol de încolțire
tăiați
negura e importantă
degeaba invoc și strig
ploilor din oase
se știe
că într-o cămașă de zgură
nu m-am născut
și n-am să mor
ca un deținut al propriei bezne
masteranzii
se ascund sub frunze și calculează
torsiunea plasei de vânturi
care să-mi cuprindă
statura
sub toga imperială
bizar urlă o frică de viață în fază terminală
în ochii lor de statuie
nicicum
lumina nu-ncape
0132459
0

simt aceeași (con)strângere existențială, dar plină de cuvinte în care se strecoară lumina.