Toamnă apocrifă

întorc o frunză lumea apune în socluri crăpate bucăți de frumusețe rebutată carnea mâlește de aștri nimeni n-a licitat neprețuirea din ea fragmentată nu e vandabil un crepuscul care îți fură sufletul și ți-l dilată nemurirea are oglinda ciobită oare ce poți face cu ea? întorc frunza și las moartea să mă nască întreagă…