Uroboros și magia cercului

intenționam o abordare liniară a acestui text dar, sedus de propria-mi imaginație și slăbiciune deopotrivă bahică și geometrică, după primul vers am pierdut minute bune (ore să fi fost sau ani?) încercând să-mi imaginez un pătrat rostogolindu-se. voi trece astfel direct la concluzii: observ și salut cu viu (sau ne-mort) entuziasm capacitatea dumneavoastră de a reține cuvinte (deși, recunosc, mă declar puțin întristat de penuria de Cuvânt). un singur lucru nu reușesc însă să-l deslușesc stimată doamnă : acest uruburu, are el ceva de-a face ori este el un soi de buru-buru (ca-n bancul cela de demult) ?

PS - remarc și heideggerianismul situației - în acest cotidian (al portului cinstit) ați reușit, principial, a flecări

sa realizez ce a transmis colegului imaginea unui cub rostogolindu-se si poate(dar asta dupa sapaturi asidue) asociind primul vers unde se vorbeste despre rostogolirea timpului cu un vers de prin finalul poemului unde spui ceva despre cutia argintie a timpului(cutie care poate asimila imaginea unui cub). Cat despre penuria de Cuvant asta o trec la afirmatii rautacioase, din start am afirmat ce ma atras la textele tale si anume vastitatea universului lexical maiestrit folosit (cu anumite exceptii pe care ti le-am mai punctat cand si cand). De locvacitate stii ca te-am "acuzat" si eu intotdeauna, mai ales in comentarii dar si in ati elogia poemele mai concise (iarta-mi lipsa de celeganta) dar daca ar fi sa optez pentru vreo flecareala vreodata a ta ar fi singura.

PS nici eu nu am reusit sa elucidez cine e "Uruburu"

Mărturisesc că a trebuit să meditez îndelung să-mi dau seama (încă un mi-e clar) ce a putut să vă supere atât încât să faceți risipă de vorbe pentru un enunț care putea fi simplu: “Scrii o poezie pătrată (antipoezie) și n-ai Cuvântul la tine!” Dacă așa ați fi scris, aș fi fost gata să accept și să mulțumesc frumos! Deși aștept de-atâta vreme pe cei care au Cuvântul la ei să-mi dea un sfat constructiv, cu punct și virgulă, despre ce au sau ce n-au « zicerile » mele. Toată avalanșa de vorbe din jurul singurei fraze care ar fi trebuit fi scrisă, nu este decât parada ieftină a unui spirit (încă sub influență bahică) care se consideră deținătorul adevărului (și talentului) absolut! În consecință vă răspund: s-ar putea să aveți Cuvântul poeziei la dvs. dar cu siguranță Cuvântul inimii vă lipsește! Acestea fiind zise, vom “flecării” amândoi în continuare; dvs. despre “drogați” și “curve”, eu despre restul…..
Aștept cu interes “ne-mort” următoare oprire bahică!
P.S. Cât despre uruburu, credeam că l-ați recunoscut chiar deghizat de la înălțimea dvs. Didactică.
Maria
___

*** Răspuns lui Gabriel Tudorie ***

Mărturisesc că a trebuit să meditez îndelung să-mi dau seama (încă un mi-e clar) ce a putut să vă supere atât încât să faceți risipă de vorbe pentru un enunț care putea fi simplu: “Scrii o poezie pătrată (antipoezie) și n-ai Cuvântul la tine!” Dacă așa ați fi scris, aș fi fost gata să accept și să mulțumesc frumos! Deși aștept de-atâta vreme pe cei care au Cuvântul la ei să-mi dea un sfat constructiv, cu punct și virgulă, despre ce au sau ce n-au « zicerile » mele. Toată avalanșa de vorbe din jurul singurei fraze care ar fi trebuit fi scrisă, nu este decât parada ieftină a unui spirit (încă sub influență bahică) care se consideră deținătorul adevărului (și talentului) absolut! În consecință vă răspund: s-ar putea să aveți Cuvântul poeziei la dvs. dar cu siguranță Cuvântul inimii vă lipsește! Acestea fiind zise, vom “flecării” amândoi în continuare; dvs. despre “drogați” și “canale”, eu despre restul…..
Aștept cu interes “ne-mort” următoare oprire bahică!
P.S. Cât despre uruburu, credeam că l-ați recunoscut chiar deghizat de la înălțimea dvs. Didactică.
Maria
___

*** Răspuns lui Valentin ***

Nu era vorba de nici un cub în poezia mea, ce-i drept cam dezlânată prin aglomerarea prea multor idei nu îndeajuns de șlefuite. Era doar o exprimare plină de prețiozitate vizavi de "rostogolirea" versurilor mele, cu alte cuvinte sunt o nulitate care "flecăresc" din când în când. Din cauza unei defecțiuni tehnice și-a nepriceperii mele, răspunsul a apărut dublat. Nedumeririle celelalte sper că ți s-au limpezit. În privința "locvacității" cam ai dreptate; câteodată pot și vreau s-o controlez, alteori...o cam ia înnaintea mea. Dar nici nu vreau să devin un ghem de stresuri tot măsurând și tăind. E în atenția mea - dar las lucrurile să se "întâmple" firesc, pas cu pas. Îți mulțumesc că mai ai grijă să mă tragi de mânecă din când în când. Mai și corectez când sunt atenționată!

Am coborât suficient înspre oricare tenebre încât să-mi dau seama că nici unul dintre noi nu deține cu-adevărat nimic afară de propria luciditate și asta, în funcție de sinceritatea cu care fiecare se raportează la propria-și existență, doar până la un punct. Este un lucru pe care ori nu l-ați descoperit ori nu l-ați înțeles. Vă hazardați deci acuzându-mă dar era de așteptat

PS 1 Cuvântul, din câte știam, nu este pentru „a ajuta” creației.
PS 2 ultimele trei ... afirmații ale acestui text sunt de-a dreptul ... de-a dreptul.
PS 3 nu vă deranjați să-mi răspundeți, sunt sigur că mai aveți multe de scris. Cel puțin până când strașnicul de șarpe se va sătura să tot mănânce din sine.