Ultima execuție

n-am uitat de câte ori mi s-a pus capul pe butuc nici cum s-a băut smerit apă din răsărituri istoria a consemnat fiecare intrare în scenă a mea piciorul a scăpat printre silabe anorexice destinul s-a scris în cerneală invizibilă sângele a strigat înainte să am ochi și să m-atingă securea întâmplărilor zilnice fără de far țărmurile și-au vărsat epavele în mine pirații au vânat comori ce purtau luna roșie în pântec și eu torceam lâna albă a înțelesurilor cu degete de nisip hainele îmi alunecau odată cu războaiele pierdute de pe trupul din ce în ce mai străveziu învățam să nu mai fiu îmbrăcată de unicul pășeam fără de mine în eterna iluzie adevărul nu trebuie certificat de cel ce nu știe deschide fereastră în nemurire lumina și-a găsit în cele din urmă conturul știm ursita scrie în duh geneză fără vertebra ispitei de-a dreapta lui Iisus ni s-a spus nimeni nu mai poate rostogoli găvanale goale ca pe zaruri la ruleta morții târziul devine devremele verde prin urma pironului privesc infinitul cum se-ncolăcește în jurul inimii și uit cum se numără veșniciile călăul a rămas fără victime eșafodul e acum doar un sit arheologic pe care Dumnezeu l-a deschis în mine