Jurnal
În teasc sângele meu
caligrafie nouă în tâmplă
1 min lectură·
Mediu
știu bine
precum în scoică tot oceanul cântă
nemurirea
s-a comprimat în clipă
smerit ai îmbrăcat tortura
drept cămașa zilei
ești pe cruce
ghilotină de spaimă și durere
verdictul fiecărei clipe
grea lespede pe noi apasă și ceruri
zăbrelite
țipă-n talpă
pironul
sfârtecă-ntruparea
să poți tasta sub geană oarbă
lumina ce nu arde
miracolul se vede nevăzutul
în iubire sparge mugur
bezna omenirii ai cusut în piele
alchimic
sângele Tău curge
curge
alb arde ancora de întuneric
experiment celest
finitul se revoltă plânge bucură și strigă
același ochi scufundă
fără pleoapă
trădarea și îngenuncherea
unul doar se știe
simte
este
zborul e mersul unui zeu prin carne
neîncetat se caută în mine
necuprinsul
deși sunt orb desenez sub limba sorții
portative
sub degetele adunate-n mudră
irupe
simfonia vieții
Tu
în poante
îngerii coboară-n atrii
pentru rugăciune
022.872
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “În teasc sângele meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/jurnal/14069065/in-teasc-sangele-meuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Aveam o profesoară dragă care ne spunea:”am venit în această dimensiune ca să îndumnezeim materia!” Așa că n-aș sintetiza neapărat eforturile oamenilor de-ași pipăi conturul în ”inferior” și ”superior”! Experimentul eșuat al unui laborant este inferior? Este doar un experiment în căutarea particulei lui Dumnezeu! E raza de soare plecată să exploreze și să dăruiască inferioară că se disipează până se transformă în negația ei?! Întotdeauna, indiferent de evoluție, inevitabil va fi un ”ceva mai mult” sau ”mai altfel” ce va trebui îmbrățișat, asimilat, asumat.... Pentru că-n mișcarea toroidală energia alternează continuu exploziile cu imploziile, întru expansiunea perfectă! A conștiinței de sine! Orice experiment e benefic dacă ajută TREZIEI! Mulțumesc de scanare Răzvan
0

Am îmbrăcat cămașa zilei plină de spini, ce ne-au provocat răni multiple, invocăm miracolul de a ființa în nemurire, însă acesta ne privește cu dispreț și se ascunde în nevăzut, și atunci ne rugăm ca minunile să creeze alchimia vieții.