Hipnoza căderii

”în podul palmei un sân de femeie îngenunchează cerul în răscruce c-un strigăt de pasăre auzi iubite timpul clipocind la țărmul inimii?” iată lumea spune Dumnezeu ostenit găurile negre strivite de rama zilei înainte de micul dejun i-au creat alergii metafizice cu ”a fost odată spre veșnicire” începe povestea multiplicată fiecare bate ușa ghilotină așteaptă momentul de neatenție pelerinajul prin arterele clipei nu se începe fără licență terestră știu sigur chiar fără să răsfoiesc presa galactică un copil explorează alfabetul orbitei solare și râde dacă sparge oglinda minunea se autentifică sparge muguri în carne însingurare conceptuală bărbatul spovedește un timp ce îl reneagă nu lăsa dividerea să-ți pătrundă în sânge spune blajin femeia așteptare filigranată cu pârguri răstignire dezavuată de secundă misterul înspăimântă soarbe anarhia cu gust de cucută încep dimineața în lume alunec goală deasupra materiei nara tremură umflă corzile trupului meu de femeie când mă îndrept spre tine legăn spațiul în șolduri ecoul îmbrățișărilor tale reverberează veșnicii în pupă nu-mi spune că n-ai auzit Eva se-nvățase să cadă în brațe de Adam sau doar de genune profesionist edenul rotește miracolul în jurul respirației hipnoza căderii rotunjimea de măr imperială savoarea același zâmbet molatec de ispită înmugurește pielea adâncul albatroșii țin furtuna în iriși bărbatul străbate răpus învinge mareea de stele descrește carnea se-nchide peste taină adoarme lumina despică apele facerii și se respiră iubirea deschide gura abisului și țipă