Ca un hohot de râs cu tălpile goale

povestea lumii galopează stihinic erodează valvele timpului habotnic povestea proprie ne strange în menghină coasta albă a veșniciei s-a închis peste suliță în orb se tastează claviatura nu se vrea să se vrea de la tribună țipăm cât de vast ne e spațiul în care încap toate galaxiile lumii tropotim somnambuli pe gaica destinului nu se încheie nimic desenează orbită de ceruri silaba codată de noi tatuajul de zeu l-am șters cu arginți blestem să se năruie-n sine am zis și-am parafat litera de lege n-are decât să-și producă seismele sunt gata și cina s-o împart cu voi toți dau cep arterelor mele carafele se-ntorc pline pe masa unde inima mea bine prăjită se-mparte în cuburi ventuze de guri sorb absorb văzduhurile cu fluturi și vulturi ce-mi împănau grațios plămânul de zboruri pereții camerei se estompează sub mecegaiul anotimpului perpetuu semințele se umflă de gol mai adânc mai rapid mai rotund întotdeauna este un mai care schimbă jocurile culoarea începe să ardă punțile șubrede întorci fața în tine (poate eu) râsul (ce mai râs doamne) îmi sare în ceafă