dacă nu văd rostul de-a găsi ascunziș după beldii
și brațe ridic în abandonul predării
e doar că într-o viață trecută poate am fost pasăre
și astăzi ca om nu știu ce-nseamnă să zbor
fericit în
luna plină în noaptea asta se pișcă
mareele-s câșe și ploile curg
lup ancestral cum sunt îmi vine să urlu
prelung
pe brațul meu stâng trist Lebăda cântă
Orion și Pleadele în mahalaua cosmică
Minerva Big Bangul din lobul frontal
Uni și Tinia Menvra conglomerat de păreri
vrute perene dar doar bănuite-n simbolul
nefiresc de deschisă poartă cu nume de OM
menhir fără trup apogeu de
greoi cuvânt neșlefuit pe scurtături
de gând empiric adevăr voit redat autonim de
echivocuri plin părând cu argumentul parului
primit la porți de fals frumos sculptat
și lăcuit
redă
zidul de carne timpul ni-l plouă acid
chirciți în legători de ratări
cu ferestrele privim printre gratii
la dihania mare neagră și mută din noi
grota ce suntem cu bolta-nțesată de
de ce m-aș feri de cel poticnit în vorbire care
jenat mărturisește că "nu-și găsește cuvântul"
cred și în sinceritatea celui mut de uimire care
stingherit dă din umeri și-mi spune că "n-are
revine meteahna mai veche când nu te aștepți
ca zvâcnitura unui tic de care credeai că te-ai lecuit
lut moale galben verzui cu balegă iute de cal și
scuturătură de fân întins peticit pe peretele
în "noaptea muzeelor deschise" am tras o fugă
în Catal Huyuk apoi în Susa și Saqqara în Ur
Micene Ugarit Ninive Babilon Amarna Qumran
Constantinopol Nara Angkor...ruine toate
ca-n noi cândva
prea mult timp să văd că singurătate e umbra
că viața-i și ea o umbră ce-apare sub soare
crescând de la mic la mare
singurătate căuie ce trece...
consistență vremelnică și trufașă
amestec
prea multa fericire chiar nu există
chiar dacă-n pătruns pe tine am stat
uimit cu sfârcul țâței tale în gură
și tu cu ochii închiși gemeai
cuprinsă în brațele de jar ale iubirii
bolnavi de ea
fizică și mintală viața ta și a lumii întregi
mixtură de bine și rău ca șarpele broasca
te-nghite de viu clipă de clipă
orăcăi durerea în spaime și urechea străină
o percepe de
lumânări și flori pe morminte
stinse de vânt lumânările plâng
cu lacrimi încremenite printre flori vestejite
într-o teribilă tăcere
cruci înnegrite plecate prăvălite
de oameni uitate la căpătâi
ștergător pe parbrizul vieții uitarea
înlătură mâzga de gâze ucise clipele duse
și fiecare zi rămâne ce e a singurătății
ieri mereu e-o pubelă și mâine un
portmoneu burdușit de bacnote prea
floare de gutui sufletul ar vrea să ia
între petale chipul Adnanei în alint
s-o-mbrace cu ochi de liliac în miresme suave
ca un sorb să se adape din puritatea-i
să-i sărute pălmițele ce n-au
aparent toate-s la locul lor
ochi în orbite gura sub nas gâtul sub barbă
s.a.m.d. până la talpă omul- femeie bărbat
ca-ntotdeauna
familii cătune sate comune orașe județe
regiuni țări
de ani și ani un câine-n legătoare urlă
de la lăsatul serii până-n zori
nu-i mare nici nu-i mic e-o corcitură
îl văd de la etajul patru deseori
în blid văd cum îi toarnă apă
din când în când
trei cruci una de piatră înegrită de timp fără numele
bunicilor Tiron Vasile Maria Maria și două de lemn pe
care încă se mai văd numele părinților mei înțărcuite
cu gărduțul de fier mici platbande
sfârșit de primăvară '70 Roman cenaclu prima întâlnire
c-un poet adevărat lansare de carte Nina Cassian Cronofagie
închipuiri orgolii imposturi reduse la tăcere cuminți ca
niște puști de-a-ntâia
în zori de zi în fiecare zi tot omul
e-un Ierusalim și-ar trebui cu flori
de gând să-ntâmpine cuvântul dar nu-i așa
zarafii biciuiți și cu tarabele răsturnate
cu fariseii dimpreună au reluat în
simți pântecul ca pe un fagur plin
ba chiar un stup întreagă ești
din ochii tăi văd cum se scurge mierea
în sfârcuri inschii simți zvâcnirea
ești tânără vrei să roiești
eu urs bătrân înnărăvit
un bostănel cu floarea-n cap la telefon
m-a întrebat dac-am mai scris ceva
ce-am mai postat i-am zis accesul
ți-i permis de ce mă-ntrebi
păi nu din alea să mă screm citind
ci vreau surprins de
un mare impediment e să te simți
la maluri ca poet
că ești femeie că ești bărbat
marea oricum te rupe în două
o parte cu pescăruși țipând insistent
o alta cu întrebări mai adânci decât
hai nea moldovene că nu știi ce-i ăla tizic
mă fac că n-aud o fi dracului ceva eu ce să-i zic
spuseși că vrei la pește pe Deznățui
zic da el atunci ia năpastia aia din cui
mă uit ce naiba o fi
umbrele noastre de gând încă se caută
ieri mă priveai pe ascuns și erai tristă
mă perpeleam dar priveam fix spre un ceva
ce nici nu există dar pe care tu n-aveai
de unde să-l știi priveai
IP