puhoaie

floare de gutui sufletul ar vrea să ia între petale chipul Adnanei în alint s-o-mbrace cu ochi de liliac în miresme suave ca un sorb să se adape din puritatea-i să-i sărute pălmițele ce n-au atins decât izvoarele laptelui sfinte și tălpișoarele ce-au atins doar aerul gângurind și cu certitudinea viitorului într-o lume mai bună văzând-o crescând să-și pregătească plecarea cu liniștea gorunului la adăpostul pădurii fără teama securii dar... Machiavelli n-a murit ci malefic ascuns în puternicii lumii râde sarcastic în glume după ce dihonie a băgat într-un popor să-l dezbine cum poți fi fără simțire să nu te doară prezentul că tot părinți cu prunci copii tineri bunici sunt și acolo azi se prăznuiește sf. Irina care înseamnă pace și doamne de ce nu apare din nou harmăsarul să muste de moarte pentru trezire plouă puhoaiele rup stăvilare inundă îneacă dărâmă mâloasă e apa în disperată mânie și-mi pare că-i vie și strigă apă și țărnă și voi evitați dezastrele rămâne-ți rămâne-ți în albii... Adnana Sofie oare la vară Irina fi-va tot vie floare de gutui să mai fie bunicul?