adder

umbrele noastre de gând încă se caută ieri mă priveai pe ascuns și erai tristă mă perpeleam dar priveam fix spre un ceva ce nici nu există dar pe care tu n-aveai de unde să-l știi priveai matracuca aceea cu silicoane în țâțe și buze cu botox ca vulva-n călduri și credeai că rânjetul meu e un râs de plăcere sincer să fiu îmi plăcea îți bătusem în suflet un cui te-ai ridicat insistent mamelucul cu cercei în urechi tatuat și cu părul prins în coadă de cal îți spunea nu știu ce mi-a plăcut din mâinile lui te-ai smucit și-ai plecat în sinea mea eram un bărbat dominant răzbunat știu furată ai fost de mirajul unui trai îndestulat poate visai excursii-n Hawaii în Kuala Lumpur în Tibet Sinai de-aceea-i plecat și unde te-a dus mamelucul București Videle Craiova Băilești Calafat la o moștenire-n ruine și niște vecine cu tonul înalt ți-am zis eu ceva doamne ferește mut aparent resemnat te-am lăsat acum văzându-te hotărâtă certitudinea mea e în coadă de pește aș vrea să-ți spun te-am iertat de ce să mint de tine mi-i dor dar când cu picioarele în față-mi deschise vei fi voi ști mereu că așa m-ai trădat și nu e loc de întors că toate-s ucise urât m-ai mușcat plecato fii fericită unde te-ai dus nu mai exist rămasul e dus...