Ioan Postolache-Doljești

există o foame și-o sete în toate de viață de vis de iubire-n neștire până la primul poem de dragoste adunăm fragmentele altor poeme sparte de timp și risipite în noi e firesc și de-a

larg deschid ferestrele toate aer nou să pătrundă înhobotat de lumină vreau să scap de pereții de oase și carne măcar pentru-o vreme să fiu cum mă văd uneori un eu ca idee pluridimensional sorb

să vezi și să nu crezi ce-ți poate fi un prieten pe mine doamne doamne m-a blogoslovit c-un psiholog cărunt astăzi cândva poet cu mine prin cenacluri eu paria acum el șef de cabinet când l-am

de mă vei regăsi în tăcerea de gând imperios răscolind nespusele tale ignoră-mă-ți spun ca pe-o cârpă murdară ce dacă ți-am dat de-nțeles că ești prima și ultima oară răsăritul de liniști în

terminaseră claca la despănușat de popușoi și veseli erau toți după friptura de berbec la cuptor și cănile de vin băute două lămpi de 12 focuri luminau încăperea bărbații ciocneau tot mai des

lăsat peste iarnă-n pământ am săpat trei rădăcini pentru ciorbă de păstârnac al dracului veți spune ăsta ne bagă pe gâtul de gând păstârnac dar care e șpilul niciunul doar că vreau să vă spun că

tăcerea ta ciută cu nări fremătânde adulmecă feromonii sau temeri enigmatice insistente două mici găuri negre ochii mă atrag de unde voința împotrivirii și totuși dacă-i doar o

dacă mi-ai cere cât pot de deștept să găsesc o metaforă pentru viața noastră de oameni n-aș pregeta o clipă să-ți spun că e un fel de alunecuș între două adâncuri marea și-n ea cerul

grădina noastră e-n clin cu deschiderea mare la drum de la vest către est vârful clinului e megieș cu grădina mătușii Catinca văd și acum salcâmul mamut pe lângă care mă strecuram sărind pârleazul

.............................................. văd că nu ești pregătit pentru pas imaginează-ți că totuși există un loc ideal pentru o minte normală te-ntreb ești normal în haosul ăsta de

de la răchita moale a-ntins de trei ori funia de pripon din coarnele boului țântat spre-ncoace dar cât de lungă era funia o-ntreb se făcea de șapte staturi ale stăpânului și se împletea cânepa

vorbe și zâmbete false paravan să nu vadă lumea pagodă că zeul ți-i spart ca penitență lași sicomarul să-și înfigă rădăcinile-n tine ți-i frig în vârsta anotimpului cald și asta numai că ai

când am învățat despre con atunci am aflat exact unde mă aflu și ca să mă conving că sunt în chiar vârfu lui și că lumea toată e-n el închideam și deschideam pe rând ochii așa se clătina lumea

încopciată ridată tristă blazată te duci la ea cu mărțișor cum te-ai dus mereu și-altădată dar în aer e-un altceva e un vaier trist monoton ce-a rămas de după tors din al timpului caier

pe buza cerului soarele se ștergea la ochi de câte-a văzut pe pământ clătinându-și amurgu pe mine nu m-a văzut am ținut post negru în sufragria mută am întins sufletul covor să-l aspir să-l

sunt zile și zile în viață privind înapoi parcă ar fi un gunoi adunat și pus în platformă în noi zile-nsorite zile cu tunet și ploi dure sau moi cu nepăsări cu nevoi cu zboruri de vis cu

tata plecase în preajma crăciunului definitiv era spre sfârșitul primăverii ghioceii clopoțeii viorelele barba popii își scuturaseră florile acum erau mixandrele bunghișorii ciuboțica cucului

un amănunt dintr-o discuție veche mă tot urmărește în gând eu când m-am trezit rămăsese ca stâlp în gardul despărțitor al grădinilor ce fuseseră trup avea o oală mare de sarmale cu buza și

știre șoc corp contondent pentru gură cască din Bulgaria veniți de la Dunăre la Scoarța trei județe-s cucerite de șacali fraților e jale mare cum apare câine e și vulpe lup corcitură stricătoare

vezi nu mai e mormoloc omuleț e de-a binelea nu se vede prea clar un anonim în lichid amniotic dar uite-l clipește oare vrea să vadă ce-i dincolo de apă placentă uter de burtă oare mă vede își

a treia oară cum e de altă natură cu-atât mai mult presimt un final deloc bun prima oară eram pe mica platformă de pe coliba din câmp paznic de zi la harbuzărie mană cerească o închipasem cu tata

burlac înrăit lucrător la o bancă păr negru buclat aparent neglijent pieptănat ochi verzi părând blânzi dar șireți tenul curat și barba albastră de ras respectuos corp bine lucrat tip sanguin ce

asta-i problema doamna doctor că nu prea știu cum să vă spun da știu că e cabinet particular am banii cum să nu dar nu vreau să știe fiică-mea i-a fost asistentă și-i prietenă cu fosta soție eu

întunericu-i noapte orbire e moarte ochiul vieții se deschide și se închide viața e-o jumătate de clipă clipim instnctiv să nu știm de lupta disperată cu moartea ce se cuibărește în noi lacrima-i