clipa

întunericu-i noapte orbire e moarte ochiul vieții se deschide și se închide viața e-o jumătate de clipă clipim instnctiv să nu știm de lupta disperată cu moartea ce se cuibărește în noi lacrima-i fărâma de întuneric fulgerată de lumină în clipă prefăcută în pelicula limpezirii vederii eu pleoapa de sus tu pleoapa de jos pe ochiul iubirii ne-atingem orbiți de atâta lumină din noi clipă zic și ea a trecut mai pierd câteva privind-o uimit dar mai iute mi-i gândul o prind o fac gumă și-o mestec plăcut are mirosul trupului tău dezvelit de opreliști dinții ar mai vrea duios să te ptindă de sfârcuri de sân dar cu vârful limbii mușcate de tine o-mping printre întredeschisele buze care atât de mult și frumos te-au mințit și umflu o fac un balon trecători discreți sau nu își dau coate hei și eu umflu până ești toată cuprinsă în ea poate știi tu spune-mi că nu știu de ce a făcut pleoasc degeaba o mestec din nou gustul e searbăd nu-i frumos să o scuip într-un șervețel de unică folosință o strecor împachetată civilizat o arunc la coș de gunoi oare sunt dependent de mai vreau încă o clipă