copacul

un amănunt dintr-o discuție veche mă tot urmărește în gând eu când m-am trezit rămăsese ca stâlp în gardul despărțitor al grădinilor ce fuseseră trup avea o oală mare de sarmale cu buza și torțile rupte pusă în cap mi-aduc aminte de el că eram fascinat de pasărea cu roșu negru și alb care în salturi curbate de zbor venea se agăta de el și cioc cioc cioc trrrrrr cu ciocul îi zbârnâia capul și-a făcut cuib în el ce bucuros când într-o zi n-au mai apărut codițile să facă căcuța ci pe rând trei păsărei exact ca mama lor zburând în vișinul de-alături al doilea an a fost alungată de la cuib de două păsări negricioase botos am venit să-i spun mamei pe cuptor erau tăvi cu pâini rumenite m-a luat de subsuori stai să-ți deie mama ceva bun cu coceorva mai trage din cuptor două cu învârtită apoi una cu plăcinte o răstoarnă pe un ștergar desprinde una suflând să nu se frigă o rupe în două acușica acușica am aflat mai târziu că stâlpu acela era trunchiul unui pădureț în care ani și ani bunicu a tot altoit fel si fel ba într-o creangă mai groasă sfredelind-o a trecut o coardă de vie care în trei ani s-a sudat de nu a mai avut navoie de rădăcină rodind avea mere pădurețe în el mere dulci galbene roșii tomnatece verzi mai teioase acre dulci sau zemoase așa și-am aflat că toamna și-a îngălbenit înroșit frunzele și ca niciodată le-a lepădat pe toate odată ca-ntr-un tremur într-o blândă pală de vânt primăvara nu s-a mai trezit în muguri vara l-au retezat și i-au pus oala în cap în vara aceea m-am născut eu gândul ăsta mă bântuie el a murit când eu am fost conceput dacă sufletul lui a fost dat să se facă om și mama de fapt a purtat în pântec un pom iar eu sunt pădurețul acela altoit venit să vă dau vouă merele mele acre dulci roșii galbene verzi teioase mustoase dulci-acrișoare vermănoase sau nu și struguri să mă beți ca pe vin