sfredelul

de la răchita moale a-ntins de trei ori funia de pripon din coarnele boului țântat spre-ncoace dar cât de lungă era funia o-ntreb se făcea de șapte staturi ale stăpânului și se împletea cânepa de-a-ntregul cu buclă la capete să nu se poată nici înnădi nici tăia și dacă era furată a cui era dovedea cu înălțimea lui și bunicul matale cât de înalt era nu stiu zice că nu l-am prins dar trebuie să fi fost că spunea tata îndrepta căruța cu lemne singur pe șleahu om puternic și răchita moale unde era întreb eu da'păi cred colo între cireșul amar și hulton parcă țin minte eu cioata și-n ce direcție zic eu cu gândul că poate poate hei asta nu se știe c-atât a putut să mai zică pe patul de ducă poate-i sub casă în vie sau poate chiar sub rădăcinile nucului cine știe și la ce adâncime deasupra brâului într-o oală de aramă pusă cu gura în jos pe o tablă tot de aramă de ce cu gura în jos o întreb se zice cu timpul pământul o dă înapoi ca pe oasele ucisului mișelește și îngropat pe ascuns să se afle da' eu cred ca să nu țină apa și de ce aici o întreb și cum de-i grădina noastră povestea-i lungă da' ca să-ți dai sama să știi că satul nu era mare ca acum pâlcuri și pâlcuri de case cu maidane între ele nici satul n-a fost aici ci la Movilă până când s-o rupt malu la Gagea și-a îngropat bisericuța s-o zis că-i semn rău și-atunci Goia bătrânul a lăsat clăcașii să vină aici că el stăpânea până a luat-o Hudici de-a făcut biserica de piatră peste cea veche hă hă de pe vremea lui Ștefan dealurile care sunt ogoare acum erau păduri și-aici era saivanul unde-și țineau clăcașii boii și se adunau dările se făcea împărțeala colo la colțul casei era beci de-aceea se lasă pământul grădina asta și-a lui Andronic erau una primită după primul război asta trebuia să fie a lui frate-meu Gheorghe dumnezeu să-l ierte că s-o stins de tânăr și ne-o ramas nouă bunică-tu i-o dat partea lui Anicăi și eu i-am dat-o de la Marița și Tincă o cumpatat și matale zic eu ți-au pus numele Soltana bunica îmi luă ea vorba din gură de dorul fetelor c-așa i-o spus turcii că vor fi soltane era în pod zvârlit de tata cred când a-nceput să nu mai vadă e ruginit mi-ajunge aproape la umeri și am unu șaptezeci și opt bunicu era trecut cu mult peste unu optzeci de când mă știu el și tata mai târziu au tot sfredelit cu el pământul ogrăzii grădinii se zice îmi spusese mătușa Soltana că va fi găsită de unu Gheorghe din familie și tata cred c-a sperat doar că-n apa botezului i s-a zis Gheorghe dar ce cu el s-a tot căutat bătrâna adică stră străbunica avea dou fete gemene două picături de apă și frumose coz doar ce le scosese crăciunul trecut la joc cu colac că la sfârșitul primăverii cînd de la joc au fost prinși cu arcanul feciorii turcii le-au luat și pe ele se zice că le-au îmbrăcat cu straie noi le-au pus pe creștet diademe cu pietre cercei brățări și iminei de aur la gât șiraguri lungi de perle vor merge în harem vor fi sultane apoi au luat podoabele toate și le-au lăsat ca plată pentru ele teul lui e lustruit de cât a fost folosit sfredel de fier și de gând generații la rând îl așez la coarda din pod poate-ntr-o zi cine știe de cine și când...