în barbă sub buză cu greu

trei cruci una de piatră înegrită de timp fără numele bunicilor Tiron Vasile Maria Maria și două de lemn pe care încă se mai văd numele părinților mei înțărcuite cu gărduțul de fier mici platbande cu vârfuri de lance ferecate în nituri aveai vârsta mea de acum și eu eram nemuritor tată destul de inconștient să te întreb de ce 51 de centimetri și nu 50 m-ai privit într-un fel hei ai zis să fie cât de cât mai înalt de trei metri să nu pot să-l sar și ai râs verzi crinii și lujerii roșiatici ai bujorilor întufați râd soarelui tată față-n față cu crucile înflorit e cireșul abia acum înțeleg deplin vorbele tale ne lasă pământul desculți încâlțați să-i călcăm fața să ne burdușim de păcate și când murim și puțim a hoit de nu ne mai vrea nimeni doar el se deschide și ne primește îngăduitor să ne facă una cu el sfânt și curat nu ai mai spus felinaru se pune la rădăcina crucii că-i mare graba viilor și măcar când primenește undelemnul candelei sau aprinde lumânarea să stea urmașul plecat ca-n rugăciune că și el cândva... în barbă sub buză cu greu reușesc să dai părul din ridul adânc cum greu era bărberindu-te în mine ești te simt și-ți împrumut gândul tată să-i zici pământului care ești tată întâmplare a fost oare ca de ziua pământului la căpătâiul tău să mă umplu de amintiri și de drag?