Poezie

Titircă

2 min lectură·24 aprilie 2014

Mediu

de ani și ani un câine-n legătoare urlă

de la lăsatul serii până-n zori

nu-i mare nici nu-i mic e-o corcitură

îl văd de la etajul patru deseori

în blid văd cum îi toarnă apă

din când în când i-aruncă-un colț de pâine

e bucuros sărmanul dă din coadă

mă simt în el trăind de azi pe mâine

e o-nsemnare pe-o foaie printre hârtii

rătăcită găsită noaptea târziu

în săptămâna patimilor surprins am constatat

că auzul meu se obișnuise cu urletul atât de

mult de-l uitase m-am dus la fereastră și

am privit întâmplare așa a fost să fie

sau empatie nu știu dar cred c-a simțit

ceva de-a-nceput refrenul lui de durere

cu modulări de scâncit ca o rugă

s-a întâmplat ceva între mine și el

sunt patru case în fundătură așezate în cerc

la prima-i săracu și-am zis să încerc

stăpânul după pasu-i târșit și în dodii

e-o javră aproape bătrână bețivă

c-o jumătate de rachiu în amezi m-am dus

el grebla a venit la gard i-am spus

să mi-l dea s-a uitat la mine ca la un tâmpit

a râs știrb ia-l dă-l dracului de câine-mpuțit

am intrat în ogradă îl întreb cum îi spune

jigodie zice râzând n-are nume

Titircă îi zic de aproape și el se culcă

în abandon la picioare cu greu îl scot

din legătoare urât mirosea rosătura la gât

tuns de floacele încâlcite spălat vaccinat

nu se mai deslipește de mine face ce-i spun

numai să nu-l duc spre străduța-nfundată

se oprește cu ochi de om mă privește și latră...

ce vrei măi Titircă hai că mergem afară

mă bucur pentru el sunt sigur e săptămâna luminată...

001.280

Ioan Postolache-Doljești. “Titircă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14048431/titirca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.