Poezie

rutină

1 min lectură·4 iunie 2014

Mediu

zidul de carne timpul ni-l plouă acid

chirciți în legători de ratări

cu ferestrele privim printre gratii

la dihania mare neagră și mută din noi

grota ce suntem cu bolta-nțesată de lilieci

spânzurând cu capu în jos ce-n fiecare

seară-și iau zborul speranțele

lăsându-ne doar cu covorul de guano

ce pute în draci singurătatea

în zori ferchezuiți din cuiul oglinzii

luăm moaca ce râde lumea s-o vadă

și să crape de invidie uite-așa vezi doamne

de marea comoară de suflet ce-ascundem în noi

dar pe lume o doare în ... cot și fățarnică

se târâie și ea mai departe...

012.604

Despre aceasta lucrare

Autor: Ioan Postolache-Doljești
Tip: Poezie
Cuvinte: 99
Citire: 1 min
Versuri: 15
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ioan Postolache-Doljești. “rutină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14050769/rutina

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓4 iun. 2014

Descrii o lume degenerată, care se tȃrȃie prin tina vȃscoasă, cu zborul frȃnt și zdrobit de zidul neputințelor, și nu putem să transfigurăm existența atȃta timp cȃt credem în viețuirea în noi a dihăniei negre, iar sufletul este profanat de o grotă înțesată de lilieci.
Ai un limbaj poetic concentrat, însă cam greoi.