Poezie
sfinxul
2 min lectură·
Mediu
revine meteahna mai veche când nu te aștepți
ca zvâcnitura unui tic de care credeai că te-ai lecuit
lut moale galben verzui cu balegă iute de cal și
scuturătură de fân întins peticit pe peretele șurii
și-n petele ude sbicindu-se-n soare defocalizată
privirea năzărea imagini cred rezonanțe de gând
imagini fantastice ca cele făcute de nori în mișcare
degeaba am lăsat buletinul acasă zicând că-i minciună
tot am obosit cu ruxacul în spate ajuns în aerul tare
așa că mă las ușurel sprijinindu-mă-n el în iarba-nflorată
mai sus în pantă exact pe direcția sfinxului profilul
tău suprapus pe al lui cu gura căscată uimit știam
că te-am mai văzut altădată
obosită și tu în blugi așezată îți treci mâinile prin
păru lung și el buclat flutură-n pala de vânt
mi-am zis că-i târziu și s-ar putea să nu mai ajung să văd
nedumerirea de gând crescută din piatră de-aceea să vin
m-am grăbit începusem deja să urăsc pământul care tăcut
îmi pregătește poate-un mormânt
mai sunt și alții în jur dar jur mie mi se pare că suntem
doar noi pe-nălțimi și doamne cât ești de frumoasă...
un val de căldură sufletul mi-l cuprinde și cât de
drag mi-i pământul c-aș vrea să-i fac cadou un ...copil
gând păcătos la cabană pe seară m-ai privit insistent
oare de ce am roșit
...............................................
vin zorii n-am somn și tu dormi...
ce frumos și ce darnic e sfinxul...
001.466
0