ateism(?)

de ce m-aș feri de cel poticnit în vorbire care jenat mărturisește că "nu-și găsește cuvântul" cred și în sinceritatea celui mut de uimire care stingherit dă din umeri și-mi spune că "n-are cuvinte" ce mult aș vrea prieten să-l am pe cel care chezășie punându-și cuvântul e-n stare să treacă prin foc și prin apă... față de cel ce-l aud categoric zicând "într-un cuvânt" rămân circumspect până-i văd înclinarea balanței cu respect mă înclin în fața îngăduitorului cu primitivismul gândirii mele ce încă spre luminare insistă "cu alte cuvinte" lumi fascinante dicționarele sunt și frâu la-ngâmfare îți spun vezi cât de în urmă ești până departe ce hrană și cu câtă lăcomie din ea mă-nfruptam doar ca să fie momeala mai bună în anii cei repezi... întreabă-mă câte cuvinte mai am și-ți voi răspunde doar trei mamă om moarte două certitudini și-un semn de-ntrebare știu îmi vei spune că "la început era cuvântul și cuvântul era cu dumnezeu și dumnezeu era cuvântul" și trup el s-a făcut să moară și să invie...ș.a.m.d. și eu îți voi spune că ai dreptate doar că el s-a înălțat una cu tatăl în duh să se facă și pe noi ne-a lăsat să ne amăgim și să ne mâncăm unii pe alții cu guri pline de vorbe de-aceea la binețea de azi ți-am răspuns trist dar cu convingere "adevărat că s-a înălțat"