Ioan Postolache-Doljești

insula nimănui în pustia de valuri sărate credeam în bucuria trezirii abia așteptam să-mi văd năvala de minusculi colibrii fâlfâind amețitor în ciorchinii de flori palmierii ușor foșnitori

soarele toamnei te-nvăluie blând verzi ochii tăi mă privesc ferit și ciudat de sub pălăria cochetă părul buclat cade în valuri părelnic cărunt în vara noastră mereu ne-am văzut fugare privirile

cândva candidați la filozofie noapte caldă de vară lumina mică gălbuie a unei veioze miros difuz de trupuri incinse și lichid seminal satisfăcut gâfâiam te-ai dat jos unduiai în toată splendoarea

în urmă de tot văd un copil cu nasu lipit de fereastră cu ochii râzând îl întreb și-mi spune că știe cum poate ajunge pe lună hai vino și vezi mare și plină în fundul grădinii agățată e luna în

cruste crapă pe gând sângerând undeva pe o planetă pustie de dincolo de Aldebaran aș vrea în clipa asta să fiu doar pentru simplu motiv că-ntr-o noapte cu lună nouă pe-un cap de pod mi te-ai dat

ce-al dracului mai sunt potop îmi vin cuvintele pe limbă mă cred poet cu toate că nu sunt scriu în delir doar lumea nu se schimbă e-aceeași genială și scălâmbă felia-a vieții poezive ce

stângaci dar nu prost caraghios părând uneori la pas în mersu-i bățos conștient că cerul îi e interzis oricât și-ar dori pinguinul și-a făcut marea cer să zboare în el sfidând rechini și

în zori văd și mă bucur doamne încă o zi de lumină orb tata vedea amintiri și zâmbea misterios uneori lăcrima vedea cruzimi din război ori fetele moarte de mici ferecat în tăcere ofta eu

paisprezece dulăi buni peste poate de răi pentru voi sunt gata să moară de gât cu lupii de-afară mârâie latră mușcă se bat între ei să vă arate care-i mai fiară acum depinde numai de voi care

poeziile sunt fărâme de suflet rânduite-n cuvinte trimise lumii în plicul roz al iubirii mesaj de bucurii tristeți și speranțe cepuit în sticla zvârlită-n ocean val după val spre un țărm spre

cum să nu-mi iubesc vrăjmașul părinte ba iubirea o revărs și asupra vrăjmașului altuia chiar și asupra celui al nimănui să aibă și el bucuria iubirii slăbiciune e unii îmi spun dar ce să fac

c-un ciob de oglindă prindeam soarele toamnei plimbându-l prin pod în colțuri surprinși păianjenii își tremurau pânza râdeam uite colo pestrița nu-i mâncată de dihor stă pe cuibar n-o spun

am visat marea singur pe plaja pustie încețoșat soarele mă privea ca un ochi cu cataractă felie de pâine unsă cu unt râncezit sufletul desculț la granița dintre nisip și apă priveam depărtarea

urât mititel și frumos cum ai ajuns printre flori în balcon e-un mister n-am vrut și nici gând n-am avut să-l dezleg mi-ai cântat jumătate de vară pe-ascuns pe furiș veneam să te văd cum de

răcoare seninul blând tăcut înfioară simțirea geana răsăritului tremură în prefirarea luminii singur călărind rotindul pământ bănuiesc în mine ascuns un instinct ancestral mă-mboldește să trec

toate vietățile mânate de necesități încearcă să și le satisfacă la început temătoare ca mai apoi să devină cutezătoare că până la urmă fiecare o termină rău hei și moartea niciodată nu-i

insistență nurlie cu ochi de zorea și păr păpădie ți-am zis doar să te trezesc închide ochii și fă-te o noapte așternutul insomniilor mele și tu de ce ai roșit până-n vârf de urechi îți

cărămizie frunză desprinsă fără de vânt de ce legănat vii spre mine legatul acestui pământ vrei cumva să-mi spui că-n toată vara vieții ca tine pe ram m-am zbătut falsă aripă și sufletul meu va

e numele porumbelului alb căzut secerat anul trecut pe caldarâm de pe cornișă la picioarele mele flasc amețit l-am luat om cu părul spre alb alergând cu porumbelul în comă prin mulțime s-ajung

moto: să fim frumoși cât se mai poate și clipa s-o trăim din plin făr-a ghionti cu ură dând din coate trăim atâta de puțin... sfârșit

întâi a fost să te văd de tine ochii mi s-au umplut guri de nesaț te-nghițeau în clipiri tot mai dese râdeai și soarele pe geană de-amurg se hârjonea în părul bălai cu boarea de vânt briza

ia-mă de mână îți spun și ochii mari mă privesc o baltă mâlită ți-s ochii sau poate e prunca mirare eliminând înțelesurile vieții trecute scut pentru clipa prezentă cerului mă rog să nu mi

vă las aici, pentru că nu am la dispoziție o adresă de email. ceilalți finaliști au primit și pe email datele pentru continuarea concursului. sunt afișate și la comentarii/concurs. vă rog să

visam și în vis știam că visez nu mai visasem demult că plutesc eram fericit că lăsasem trupul trudit în pat cu pumnul sub cap căpătâi în el strâns timpul rămas fuioare multicolore dintr-un