Poezie

perseide

2 min lectură·12 august 2014

Mediu

întâi a fost să te văd de tine ochii mi s-au umplut

guri de nesaț te-nghițeau în clipiri tot mai dese

râdeai și soarele pe geană de-amurg se hârjonea

în părul bălai cu boarea de vânt briza mării

o stare de plutire atât fără gând anihilând gravitația

tu vârsta hormonii faleza și marea

vila 4 camera 10 la ceasul când pescărușii dorm

cu capul sub aripi întinși pe cerșaful boțit

osteniți de atâta risipă de lunacoase umori priveam

prin geam cerul uite mi-ai zis cu buze umflate

o stea a căzut te-ai dus la fereastră încă una

sânii și chipu întors către mine luceau straniu

atunci am înțeles pe deplin zisele înțeleptului

femeia e cea pe care abia o poate atinge o rază de lună

îmbrățișați în noapte cu liniștea marea și luna

de martori ți-am șoptit printre zulufi la ureche

iartă-mă de ce să te iert m-ai privit tu mirată

zăpușeală n-am somn în balcon pe șezlong privesc cerul

luna mare și plină îmi luminează singurătatea

în zori ne-am despărțit pentru totdeauna

de n-ai somn și privești și tu cerul îți spun

că stelele ce atunci au căzut eram noi

arzând într-o noapte la mare iertare ți-am

cerut pentr sfânta pângărire a visului care-am fost...

001.665

Ioan Postolache-Doljești. “perseide.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14054279/perseide

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.