când eram mică aveam plămânii doldora cu fluturi de varză
îmi plăcea să merg cu trenul, să privesc pe fereastră
în tot acest atimp palmele se umpleau de îngeri mici
foarte mici, numai buni de
În preajma ta mă port ca o sârmă ghimpată, te înconjor o dată, de două ori
Mă asigur că vei rămâne cu mine în țarcul aceleiași povești
Ne continuăm unul altuia propozițiile, ridurile, liniile din
În ziua în care ne-am despărțit lumea părea că se sfârșea și ea
Trăgeam aer în piept ca un animal prăbușit în sunetul vernal
De cuțite ascuțite care chema la iubire
Norii se lăsaseră atât de
Am avut un plan al fericirii, harta lui era pe spatele tău
În fiecare dimineață mergem tiptil pe șira spinării
Mă uitam în stânga și-n dreapta nimeni să nu mă recunoască
Și eu săpam, săpam,
ne îndesăm și mai mult
unul în celălalt
până când nu mai știm cine fură
și cine este furat
m-am obișnuit cu ticăitul tău
ești unitatea mea de măsurare
a timpului imperfect
slujba
Când scrii poezie trebuie să fie întuneric în cameră
Bezna din tine va lumina ca un bec agățat de stern
Într-o liniște pură, oarbă, să ieși tiptil din piele
Să te afunzi în neștire în apa de botez
se pare că da, citeam undeva, demult
o carte, o scrisoare de dragoste, un e-mail
nu mai știu, am uitat
ceva de genul
„iubirea este același pat, același prosop
aceeași farfurie cu
Ar trebui să fie limbajul cu o treaptă mai sus
Când citești să stai cumva pe vârfuri ca un copil care nu ajunge la înghețată
Să nu știi de unde vine și unde se duce, dar să te bucuri
De curcubeie,
București. 8 septembrie 2009.
București. 8 septembrie 2015.
casă de cărămidă. scări de lemn. geam deschis.
fără perdea. aer curat. orașul se strecoară prin lumini de mașini.
plictisit. surd.
și
Minunile încep dimineața când încă nu văd bine
Primul tramvai zguduie puțin visele, mă spăl pe față
Schimb ochii cu alții prin care văd ființe fabuloase
Dar nu pe stradă, acolo în camera ta se
În ziua aceea am făcut dragoste așa cum face soarele cu mugurii
Corpul meu era o simfonie cum niciunul nu mai ascultase vreodată
Ca și cum ar fi plouat mărut peste pământuri aride
Și germinam
Dați-mi voie să fiu femeie, să merg la piață și să fac mâncare bărbatului pe care-l iubesc
Dați-mi voie să nasc, să urlu când expulzez sentimente anapoda fără judecăți prealabile
Fără să trag
Când ne-am așezat pe câmp norii erau deja deasupra
Ca și cum le-am fi pregătit ceva sățios, gata să-și umple burțile
Îți simțeam inima sub podul palmei ticăind a reproducere
Amestecul de piele și
când sunt cu tine tălpile mi se lipesc de parchet
ca de o smoală ciudată, un fel de lipici heraclit
nu mai pot merge la baie, nu mai pot aprinde țigara
stau înțepenită pe marginea patului
duc
Am fi meritat o despărțire frumoasă
Un pact, o înțelegere, să ne punem de acord
Asupra inimii așa cum împărțim pământul la moștenire
Să știe fiecare cu ce-a rămas și ce poate duce mai departe
Să
Întotdeauna în septembrie reîncep să scriu
Mă întorc la foile albe așa cum se întorc păsările în țările calde
Cu altă voce, parcă în alt trup, slabită, însetată
Aș vrea să îngenunchez să beau apă
pe măsură ce împart trupul cu tine nu mai există să nu furi, să nu ucizi
nu mai există nici fericire, nici moarte, doar un lagăr din carne și oase
unde Dumnezeu nu există și cele zece porunci le
Acolo unde ne-am sărutat ultima oară cresc arbori de tămâie
Păsările nu mai mor pentru că și-au făcut cuib din crengile lui
Îmbrățișarea noastră arde și acum lemnul băncii pe care am stat
Se vede
Dimineața se prelinge din mine o altă femeie cu o altfel de viață
N-o iau cu mine când plec, o las acasă, când mă întorc îmi dă
Papucii ei în care a stat toată ziua, tălpile se încălzesc
Mă bucur
După ce ai plecat mâinile mi s-au retras încet în vertebre, nu mai aveam pe cine atinge
Picioarele au reintrat în albia după revărsare, nu mai aveam la cine merge, eram de-acum
O nouă formă de
Nașterea - nu e venirea pe lumea, e un prilej
De luat aer în piept, de strigăt, mai ales
O nouă turnură, o schimbare neașteptată de simțuri
Sunt primul strat de foi volante căzut în viața
Când ne îmbrățișăm piepturile noastre se sparg și deodată îmi intra aer curat în plămâni
Venele mele neverosimile, înșelătoare, se cățărau pe tine ca niște plante carnivore
Și se făcea că visam și
Înainte de a citi poemul vreau să-ți spun că tot timpul cât nu am fost împreună
Ți-am ascultat melodiile, m-am îmbrăcat în cămașa ta, fumam cu degetele ca tine
Te imitam în lipsă, încercarea de a