CSCarmen Sorescu
Verificat@carmen-sorescu
Cluj Napoca
„Și germinam înlăuntrul lui încet-încet la fel ca o mare iubire.”
www.agonia.ro 2006
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Îmi place că poemul pare mult cules din realitate, mă gândesc la dublura manechinului, situație care nu poate fi luată decât dacă o trăiești, mirroring-ul tău de data asta. Viermele unei amintiri, care în ciuda imaginii, pare cireașa de pe poem; apoi, discuția ruptă ca un pe cearșaf, greața vine din repetițiile - unde te vezi peste 10 ani, mâncarea stricată vs. privitul ei. Stea.
Pe textul:
„2026, ei și?!" de enea gela
0 suflu
ContextPicatură, cheag, bucata de carne, oase, creatie... aici un proces invers.Îmi place cu precădere partea cu enumerarea simțurilor chemate la, un fel de, judecata de apoi. Desigur, versul #azi voi fi singur la masă, suportă multe, numai că tu ai ales să chemi simțurile împrăștiate prin alți oameni, rămășițele și apoi reîntregirea în forma care mai poate fi făcută. Stea.
Pe textul:
„Ziua în care mă chem " de Djamal Mahmoud
0 suflu
ContextLa ora 5 dimineața citesc poeziile altor oameni și e ca și când... devin adepta poeziilor despre poezii, alta oglindire, aidoma celei de mai sus; multumesc pentru stea.
Pe textul:
„Mirroring" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextÎmi place mai ales: era ger adânc și lumina lanternei suia aburul
cuvintelor mele de copil. Dar, și: era o mână de femeie, o fi fost și El
o mână de Dumnezeu!
Desigur, firul epic, dus-întors, explicațiile aparent fără relevanță despre lanternă, Elba și cum a fost cumpărată, dar cumva asta leagă și mai mult macrouniversul lui Dumnezeu cu microuniversul uman, ilic, plugușor... osmoza face ca lucrurile să se miște natural dintr-unul în altul ca printr-o perdea fină până la echilibru. Stea.
cuvintelor mele de copil. Dar, și: era o mână de femeie, o fi fost și El
o mână de Dumnezeu!
Desigur, firul epic, dus-întors, explicațiile aparent fără relevanță despre lanternă, Elba și cum a fost cumpărată, dar cumva asta leagă și mai mult macrouniversul lui Dumnezeu cu microuniversul uman, ilic, plugușor... osmoza face ca lucrurile să se miște natural dintr-unul în altul ca printr-o perdea fină până la echilibru. Stea.
Pe textul:
„Pe întuneric" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextLa ora 5 dimienața citesc poeziile unor oameni (străini) si e ca o mică regasire: da, banala cana cu ceai... După care un poem poate fi si epic, nu neapărat liric, chiar și cu o simplă întâmplare obișnuită de pe stradă, cu personaje, acțiuni, succesiune fapte...personal, îmi plac poemele în care se povestește. Stea.
Pe textul:
„Dintr-o ceașcă de ceai" de Doru Mihail
0 suflu
ContextO idee bună pe care ai exploatat-o pe măsură, ideal ar fi atunci când ai o idee să nu mai lași loc să fie completată, să scrii despre ea cât poți, și așa ai făcut, chiar nu mă gândeam la obezitate, dar a funcționat perfect. Singura obiecție o am la cascada de gerunzii:privind, aranjând, cosând; putea fi evitată cu grație, cumva: privind atent în oglindă, aranjez cutele, cos nasturii lipsă. Cel mai mult mi-a plăcut ajustarea, și mai ales că vorbești la plural: mutilați, speriați... asta are impact mai mult asupra cititorului pentru că îl face să se regăsească mai bine, prin urmare, e vorba de noi toți. La ora 5 dimineața citesc poeziile altor oameni... și asta e un semn bun. Stea.
Pe textul:
„Iubiri în Braille" de Alexandru Manta
0 suflu
ContextRemarc același ton caracteristic, ceea ce îmi spune, că da, o voce incofundabilă. Comparații multe și inedite precum la poemul precedent scrise cu o mână sigură. Un poem despre cum se scrie, relația autor-cititor-Dumnezeu, o trinitate care nu poate dezvălui decât ceva frumos.Chiar îmi place, parcă asist întâi la o lecție de anatomie, degete, scris, lumină, în colțul paginii Dumnezeu ca un colț de soare. Deschide ochii/ te afli tot în poem, adică hai să ne așteptăm tot la ceva diafan, sau cumva suntem pe altă lume unde totul e posibil, iar la final o tsukahara cu săritură în afara tabloului. Stea.
Pe textul:
„Trecerea nevăzutului" de Cezar C. Viziniuck
0 suflu
ContextSe mai poate scrie despre plaoie? Se pare că, da! Îmi place cum începe poemul, frontal, cu o comparație puternică, și chiar asta face prim-planul: picături-cioburi, aduce același zgomot. Strofa a doua, alt tandem: pic-pic/ cioc-cioc, care în aceeași măsură se referă la sunet. A treia strofă: tristeșea ca un câine flămând, :) o pauză melancolică, atenșia spre interior, a patra strofă, ploaia ca un protest, picături-slogane, iar pui accent pe simțul auzului etc...mizeria de cer rupt ca o placentă care naște un poem :) ... un fel de adevăr. Stea
Pe textul:
„Revolta ploii" de Cezar C. Viziniuck
0 suflu
ContextUn poem atent lucrat și cu o idee pe măsură. Îmi place cum L-ai ancorat pe Dumnezeu la realitatea ta, în sufragerie pe covorul turcesc, dialogul familial, supa de roșii, personal, mi-a picat foarte bine. Și de asemenea imaginea cu lacrimi-broboane, Dumnezeu-bunică, iar la final îmi place mângâiatul, transferul de la divinitate la mamă. Per total, un poem care umanizează divinul sau divinizează umanul. Stea
Pe textul:
„A venit cu șosetele ude" de Doru Mihail
0 suflu
ContextÎmi place ideea, poate că ar mai fi trebuit continuată și de asemenea câteva rânduri puțin șlefuite.Poemul e un joc psihologic, cu dominare și manipulare, provocări și victorii a la Pirus. Două personaje feminine și iluziile pe fereastra toamnei, relații umane complexe și fragile strânse într-un poem care mi-a amintit de Cui îi e frică de Virginia Woolf? Cui îi e frică de adevăr?! Stea.
Pe textul:
„lucruri care m-au întors un timp din drumul meu de om" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextChiar acum am primit poze cu multe plaje, care mai de care, și, se pare, nu e o coincidență să citesc la câteva secunde poemul acesta: toți suntem prinși pe o plaja undeva, departe, aproape sau mai ales în amintiri. Fieacare strofă are ceva memorabil; pielea care vrea să mai curpindă pe cineva, tu ești acolo unde nu plouă (personal, mi se potrivește), piciorul care se adîncește în nisip, și mai ales finalul când nu știi, dacă a fost bine sau rău, de aici frumusețea. Stea.
Pe textul:
„beach" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextDesigur, acum inteleg mai bine. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase si incurajatoare.
Pe textul:
„Cerul din mine" de Carmen Sorescu
0 suflu
Context.. și totuși nicio metaforă; prima strofă m-a transpus la un balcon din centrul orașului, și chiar fără figuri de stil chiar am simțit senzația, a doua strofă m-a făcut să râd pentru că ai menționat țarile de fabricație ale telefoanelor, după care descrierea detaliată etc, și trebuie să recunosc că acolo unde ai scris: prelatele peste munții... am avut instant în minte că va fi prelatele peste munții Carpați sau doar peste munți, dar erau de pepeni, și da, am revenit iar pe pământ, la fel când ai scris oglinzi tulburi reflectând cerul... mă gândeam :) cerul din mine, dar... Și chiar dacă curcubeul e făcut, da, din lumină, desigur ar părea în plus explicația nu am nimic de zis, parcă în tot acest iureș al ploii și iureșul tău de cuvinte se cuvine. Desigur, am eterna observație cu folosirea verbelor la gerunziu, prea mult, foarte multe în acest text, și deși se va spune că banala estetică nu prea contează, ar trebui să nu fie minimalizată pentru că unii autori celebri au scris tratate și principii despre estetica. Stea.
Pe textul:
„Noi și ploaia de la ora cinci" de Leonard Gratian
0 suflu
ContextÎncep de la final, pe lângă observația că sunt trei gerunzii care strică estetica, de ce nu, ele puteau fi evitate cu ușurință, strofa o remarc pentru imaginea în surdină coaste-gratii. Oraș mic/orașele mici o repetiție care, la fel, putea să fie făcută sub altă formulare.Cel mai bine fără acolo, aici, mi se pare că încurcă plasarea spațiu-timp. Poemul baletează cu ușurință, strofa a 5-a îmi place cel mai mult, oamenii-specia de pește marin, comparația plural- singular poate fi revizuită. Spun toate astea pentru că dau stea acestui poem inteligent conceput.
Pe textul:
„scrisoare neterminată pentru r." de Daniela Davidoff
0 suflu
ContextÎmi place ideea poemului: strada care devine crăpătura dintre ficțiune și realitate, și tot așa, pentru că nu, finalul sugerează din nou altă incursiune, un fel de uroborus, un cerc vicios al stărilor pe care ni le inducem ca în final să nu știm de cine vrem să scăpăm, de realitate sau de ficțiune...
Ar fi poate de revăzut: poșeta micuță, dex spune că poșeta e geantă mică, strecuratul se face pe furiș, prin urmare discret. De gustibus...
Stea.
Ar fi poate de revăzut: poșeta micuță, dex spune că poșeta e geantă mică, strecuratul se face pe furiș, prin urmare discret. De gustibus...
Stea.
Pe textul:
„Matineu" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextMultumesc frumos pentru aprecieri, se putea mai mult pe tema asta, mai bine...
Pe textul:
„Moartea nu ia tot" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextMulțumesc Ecaterina, din păcate abia acum am văzut comentariul tău, da, scriu greoi și nu prea mai revin să corectez, las starea brută/ inițială/ sinceră/ neprelucrată. La mulți ani!
Pe textul:
„Nu știu nimic despre tine" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextNuta, cine știe cum ar fi gestionat oamenii nemurirea, ce planuri, ce idei, nu m-am gândit la asta niciodată, în poem a apărut de la sine :) Mulțumesc pentru stea.
Pe textul:
„Ce-ar fi să ne luăm de mână " de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextȘtefan, da, ultima strofă este explicativă, așa am simțit. Mulțumesc pentru părere.
Dorin, tot felul de... ultimul vers era: ce-ar fi să ne luăm de mâna și să nu mai murim niciodată, dar l-am schimbat când am postat :) Mulțumesc pentru stea.
Dorin, tot felul de... ultimul vers era: ce-ar fi să ne luăm de mâna și să nu mai murim niciodată, dar l-am schimbat când am postat :) Mulțumesc pentru stea.
Pe textul:
„Ce-ar fi să ne luăm de mână " de Carmen Sorescu
0 suflu
Context