CSCarmen Sorescu
Verificat@carmen-sorescu
Cluj Napoca
„Și germinam înlăuntrul lui încet-încet la fel ca o mare iubire.”
www.agonia.ro 2006
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Textul are o structură foarte ordonată și previzibilă, cu propoziții lungi și construite într-un mod regulat. Dacă ar fi o altă așezare în pagină, nu ai observa că nu e proză. Remarc 4 comparații inedite, personificarea: „Să simți cum angoasa îți sapă galerii în oase”, dar și metafora: „Și tăcerea are, în sfârșit, gust de pământ.” - care închide bine. Aș vrea să fac legătura titlului cu ceea ce se întâmplă în text, adică să revin de unde am plecat.Și da, e un monolog, subliniat de eul liric prin folosirea verbelor și pronumelor la persoana I: „Mă privesc”, „Trăiesc”, „Mă retrag”, „Sunt singur”, dar până la urmă orice poem e un monolog, nu?! Stea.
Pe textul:
„Monolog în camera de sticlă" de Dascalu Mihai
0 suflu
ContextGrija comună - exact la asta mă gândisem. Și ideea cu paginile din viața celuilalt e de luat în seamă. Mulțumesc pentru apreciere.
Pe textul:
„Aceeași carte" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextAșa mă gândeam și eu, din cele zece cărți pe care le aveam pe masă, am zis să presar din toate. :) :) Mulțumesc pentru apreciere.
Pe textul:
„Aceeași carte" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextTot timpul dau din casă, poezia, ea însăși, asta face. Filmul nu este sub nivelul nostru/vostru absolut deloc, numai că eu, una, prefer imaginația impactului vizual al cinematografului . Mulțumesc pentru apreciere.
Pe textul:
„Aceeași carte" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextO să spun celebra propoziție: simplu, dar nu simplist. Textul construiește, prin metafora gării și a drumului, condiția unei identități suspendate între repere incompatibile; acest refuz al apartenenței devine simultan și formă de luciditate și imposibilitatea înrădăcinării (impusă, voită). Stea.
Pe textul:
„Liber sau singur?" de Jolanda Dósa
0 suflu1
Context...ca uit, ca să fug, ca să râd, ca să nu uit.... da, cărțiile pot fi cele mai confortabile prăpăstii în care ne aruncăm de bună voie :) mulțumesc pentru citire.
Pe textul:
„A treia pedeapsă" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextAcest text/jurnal/poem confirmă a mia oară că amintirile legate de același eveniment sunt foarte diferite. Mi-a plăcut fericirea prizată printre feliile de pepene roșu (nu galben :)), orele treceau ca melcii cu dâre pe gânduri. Ancorarea în localitatea ta, Bistrița, în blocuri, casa scării, toate astea fac ca textul să fie autentic. Stea.
Pe textul:
„Septembrie cincisprezece." de EDUARD Lupașcu
0 suflu1
ContextAș fi ieșit, aș fi purtat, aș fi văzut-o... condițional optativ perfect, adică o acțiune posibilă, nerealizată în trecut, cumva o dorință sau un regret. Mi-a plăcut acest stop-cadru: iar eu am rămas în mijlocul pieţei/ cu geanta pe umăr/cu oraşul urlând în jur. Sau, cu orașul care urla în jurul meu. Stea.
Pe textul:
„Rostite în public" de Ana Urma
Recomandat0 suflu1
ContextBună seara, da, uitasem de nuc, nucul ar fi echivalentul romanului :) Mulțumesc pentru apreciere și îndemn!
Pe textul:
„...și dacă..." de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextBună dimineața, lucrurile simple ne fac oameni, mulțumesc pentru apreciere.
Pe textul:
„...și dacă..." de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextBună dimineața, între a scrie și a planta este doar o formă de a fi tu... da, frumos. Mulțumesc pentru apreciere.
Pe textul:
„...și dacă..." de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
Contextpași boreali, zbor evanescent, fire de lumină, șuvițe, superfluu... comunicare fină, abia vizibilă, abia audibilă, prin gânduri.
Pe textul:
„descântec" de adriana baxan
0 suflu1
ContextForma corectă:„Toți oamenii mai tineri decât mine îmi par…”
Pe textul:
„Spermatozoizi gonflabili" de serban georgescu
0 suflu1
ContextMi-a plăcut luna nemușcată de nopți; mă privești/ te uiți… o altă construcție merită.
Pe textul:
„în coada ochiului" de Lidia Muraru
0 suflu1
ContextȘase verbe la modul gerunziu diminuează fluiditatea și grația; mi-a plăcut mersul evanghelic.
Pe textul:
„pean de ziua frantei " de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextLiniște/liniștii/ liniște/ liniștii, deja de 4 ori, poate ar fi fost bine să cauți niște sinonime. Soarele pictează tot felul de scrieri, ai uitat de cuneiforme :), îmi place strofa cu fetița care reface traseul luminii cu creta și cum o aduce la ureche și o ascultă!
Pe textul:
„Amiază de vară" de Talabă Nela
0 suflu
ContextÎmi place în mod deosebit: copiii râd şi rostogolesc viaţa spre vârf; dacă aș încerca să mă gândesc că rostogolirea e de sus în jos sau pe o suprafață plană și că vârful e ceva sus mi-aș strica viziunea, de aceea las poezia să lucească în bătaia versului. Oricum realitatea bate crunt la ușă: doi bătrâni își beau pensia, babele clevetitoare, dar asta e, să nu ne ferim; așadar, destul de multe când privești pe fereastra, noroc cu păianjenul!
Pe textul:
„un pãianjen ţese raze sub felinarul meu" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu1
ContextÎncearcă să te plasezi (neutru) deasupra poemului: era trâziu, era vară... (îmi place cum începe), apoi raze, noapte, nori, vise; într-un poem relativ mic sunt multe imensități plus două verbe la gerunziu (într-o arie restrânsă), merită să stilizezi. Îmi place șiragul de alei!
Pe textul:
„anotimp" de adriana baxan
0 suflu1
ContextChiar mă gândeam că pe oameni cel mai mult îi leagă ancorarea în universalitate și ceea ce au sau au avut în comun: cred că mulți dintre noi am trăit acest sentiment straniu - oare ce carte citește- uitându-ne la cărțile de pe noptieră ale taților. Tehnic, ceea ce ai scris nu este eseu, în sensul că este insuficient și nici nu ai adus concluzii pe măsură, dar se prea poate să nu ai încadrare corespunzătoare. Îmi place să cred că ai avut un vis și nu întâmplător ai ajuns acolo, mă gândesc că nota de final e autobiografie. Îmi plce că îți place să scrii despre cărți și că viața ta este așa ancorată în ele; numai că, așa cum am spus în celălalt text (unde, apropo, parantezele dau savoarea) ar fi bine să întorci armele chiar împotriva ta . Stea.
Pe textul:
„Despre dăruirea de sine și fericire în Cartea de la San Michele a lui Axel Munthe" de Elisabeta Graur
0 suflu1
ContextDa, mi-a plăcut titlul. Numai că primul paragraf, mie una, mi-a amintit de Fructele Pământului. Noile fructe. Prin urmare, ce-ar fi să îți scrii propriile eseuri și să "copllărești" în propriile tale amintiri, fără să te mai gândești, atât cât poți, la alte cărți!?
Pe textul:
„Eu, Kafka și Marin Sorescu " de Elisabeta Graur
0 suflu1
Context