Poezie
un pãianjen ţese raze sub felinarul meu
1 min lectură·
Mediu
parcă din ce în ce mai galben
ca şi cum l-ar prinde toamna obosit
iar nebunii aştia de greieri cântă
de parcã ar avea conturile pline
copiii râd şi rostogolesc viaţa spre vârf
adolescenţii pun de-o gaşcă
fetele se visează zâne
adulţii fumează cu ochii în lună
sau pur şi simplu hotărăsc destine
doar doi bãtrâni îşi beau pensia la umbra morţii
cât să-şi facă loc pentru încă un vis
pe o altã bancã trei babe împletesc clevetitoare
nu ciorapi nu mănuşi nu fulare
ci un morman de vorbe înveninate
cât sã-l îmbrobodeascã şi pe cerber
în schimb cãţeluşii îşi caută un fir de iarbă
să-şi mestece durerile
iar un pisoi jucăuş prinde deja stele
păianjenul îşi vede de capcană
nu vrea să agaţe luna
încă mai speră sã vâneze răsăritul
1498
1
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “un pãianjen ţese raze sub felinarul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14203278/un-paianjen-tese-raze-sub-felinarul-meuComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSÎmi place în mod deosebit: copiii râd şi rostogolesc viaţa spre vârf; dacă aș încerca să mă gândesc că rostogolirea e de sus în jos sau pe o suprafață plană și că vârful e ceva sus mi-aș strica viziunea, de aceea las poezia să lucească în bătaia versului. Oricum realitatea bate crunt la ușă: doi bătrâni își beau pensia, babele clevetitoare, dar asta e, să nu ne ferim; așadar, destul de multe când privești pe fereastra, noroc cu păianjenul!
0
În ansamblu, este un text destul de reușit.