Aceeași carte

Ții minte că îți spuneam că eviți detaliile concrete pebtru a nu evada din poem? Ei bine, aici eşti cel mai aproape de a da mai mult din casă. Cel puțin ai început să ne tachinezi. Îți aduc şi dovada! Când ai spus prima oară "mi-ar fi plăcut să citim împreună aceeași carte" golanul livresc din mine se gândea să te întrebe: dar un film împreună e sub nivelul vostru? În final însă ataci aceeaşi temă, aşa cum se face fixarea prin orice poem circular şi spui: "mă gândesc că mai e vreme, ar fi bine s-o facem și pe-asta", cu alte cuvinte: ați făcut-o şi pe asta, dragostea voastră a avut şi vreme de golănit... Trebuia să îmi fi dat seama de pe când nu se cuvânta. Şi dintr-o dată altfel stă treaba.

Am încercat să transmit că textul tău se dezvăluie, nu se expune, şi dacă nu trezeşte curiozități, sigur nu e vina lui, pentru că poezia, ca şi teatrul sunt despre a te uita în curtea vecinului. Apropo: văd că ai pe măsuța bucătăriei de vară un radio vechi cu tranzistor. Deschide-l şi dă pe Radio Agonia. Nu le-ar sta bine aici, poemelor tale? :)