D-Files

piesă într-un singur act, dintr-o răsuflare!

..dedublare, introspecție, eliberare, încorsetare, durere crâncenă, fericire așișderea, expectație, ofensivă, încredere, pasiune descătușată....și toate și atâtea altele în nespuse, doar în câteva \"litere căzute pe jos\" \"tăiate din cărți nocive\".

mie mi-a plăcut teribil spuma șampaniei tale de aici... :)

un text menit să convingă... (ca de dincolo de noi?)!... îți fac o mărturisire!...te citesc și mă gândesc (desigur!) așa: se pare că (aici!) dânsele...cuvintele...chiar au nevoie de...cuvinte...ce tristă iubire!...
cu drag,
ioana matei

note pe scurt:
____________________


íntradevár o poezie buná.
câteva lucruri scurte de comentat...
imaginea asta - \"scot Luna din pântec. / o așez pe genunchi. fac un culcuș.\" trebuie sa capete mai multe rotunjimi de copil.
ai tăiat prea mult.
pe alocuri.
se pierde din închegare.
prin exces de imagini (lipsesc doi vameși etc...)
printr-un surplus de cuvinte (așa-mi pare).

\"doar muzica va curge pe mine.\"
\"când păsările din mine vor fi murit.\"
\"scările de lemn către mine. / geamul deschis. / orașul se strecoară în lumini de mașini. plictisit. / surd. și totuși plouă. multe litere căzute pe jos. / caut jumătatea de trup. / așez pe podea două pahare cu vin. scrumiera. (superbă partea asta, dar fără vameși).\"

sau aici:
\"ce vei mai spune / când îți voi înlocui sângele cu al meu?! / am să recit ceva să-ți miște oasele. mă dezbrac. / [...] / el poartă pantaloni scurți. și tricou de bumbac.\" etc.

devieri:
ne vom dizolva pe rând (\"ne vom înghiți pe rând\")
\"joc leggo\" (?)

finalul este superb.
exista senzualitate, erotism, ceea ce este un lucru deosebit, mai ales că nu e nimic vulgar.
mi-ă plăcut poezia. prin senzația care mi-o dă (a jumătății). devierile sau excesele mă fac să tresar neplăcut surprins, tocmai când alunecam în amintire/visare/etc.

cu respect,
pt.

gena,
dacă a reușit să emoționeze mă bucur, pe unii în bine, pe alții în mai puțin bine, dar să emoționeze, să a ducă o stare.
ioana,
de dincolo de noi, mai răzbate uneori adevărul.
petru, de unde știi că am tăiat:), lasă că îți dau pe mail originalul. am scos vameșii, dacă vrei fără ei, fie, era un pleonasm la joc, am schimbat, am să revăd. versul cu pantaloni scurți îl las, e personalizat oarecum. evident că există erotism uneori atroce fără vulgaritate. am să continui \"File D\" sau mă gândesc să schimb în \"Pagini D \".
mulțumesc
mcm

1. dizolva, e cam placid, uzitat.
2. muzica se va lipi.
3. la partea cu luna pe pântec, aștept sugestii, mi se pare destul ce am spus, rotunjime de copil, aaa, sau să pun chiar așa \"Luna - rotungime de copil\"?

mulțumesc pentru stea. culmea este, că eu găsesc cel mai relevant versul pe care l-ai citat și tu \"am să recit ceva, ceva care să-ți miște oasele\", cam așa suna inițial. este probat, efect maxim:) există sacadare pentru că sunt momente când trebuie să fiu atât de lucidă, încât nu-mi permit decât să gândesc în propoziții scurte pentru a nu uita ceva și a avea clar totul în minte.
mcm

imi place cum incepe dar de la plictisit si surd devine enervant, prea amesteci cotidianul cu suprarealismul. adica-s locuri in care ai putea renunta lejer la faze de genul scot luna din pantec si s-o tii efectiv pe o singura linie. si exista si o balanta pe care nu reusesti s-o echilibrezi. si anume abstractul cu cotidianul. e ok sa te folosesti de al doilea pentru a crea un cadru textului, dar cand primul sufoca deja ca intindere partea cotidiana, te pierzi deja, pare ca scrii 2 texte in paralel. si in fine, mai departe ( din punctul meu de vedere ) te pierzi tare, femeia care scrie poezii, recitatul ( dumnezeule, s-au terminat gloanetele la poeziile in care scrii despre poezii ). pe urma abuzezi de schema din final, gen \"surd\" si pui punct, gen \"liniste\" si iar punct. ( vezi sanii castele de nisip. lego. piesa cu piesa -> suna ca naiba; plus ca daca zici lego, e clar ca-i piesa cu piesa ). ma rog, e mult de explicat.

gloantele

scările de lemn întotdeauna duc către mine. bine ca nu esti roma, ca atunci, sa vezi ce faceau drumurile. si preferata mea, ecuatorul tău trece prin mine; imi vine sa te intreb, si te simti bine? iarta-ma, tocmai am intrebat. a, mai e asta(mai departe nu am citit), desfac trecutul ca pe o sticlă de spumant; daca faci un poem cu leonard ancuta, dar ce zic eu un poem, un superpoem, noi ceilalti, suntem doar umbre

de lemn; scarile; asta inseamna mult

claudiu,
observația că scriu în poezii despre poezii mi-o faci de ani de zile, deci, nu te mai repeta, că am priceput de la început. amestec firescul cu nefirescul, pentru că așa îmi place, da, pot fi două texte în paralel.
victor,
am să fac un poem cu leo, păcat că atunci când ne-am întâlnit nu prea am avut timp de poezii, dar o să țin cont de sugestia ta. e fenomenală expresia cu scările,de-a dreptul genială, bine că ți-ai dat seama, nu mulți au reușit.
mulțumesc
mcm