Veronica Văleanu
Verificat@veronica-valeanu
„One more century of readers - and spirit itself will stink. Nietzsche”
All expression of energy in this universe must end where it began. Walter Russell I am a survivivore. And for a survivivore, its predatory condition is strictly related to consuming its own survivals. Born - every time I was signalled to. Married, two children. Printer.s Devil Review, vol.2, no.2 Chicago…
parca merge altceva decat [mi-au spus], e prea neutru
poate [au suierat pe langa urechile mele] sau ceva de genul
cuvintele intoarse din morti parca
sfarsitul e bun.
V.V.
Pe textul:
„Cuvinte în marș (III)" de Mihai Robea
e o corrida aici
fiecare se vrea matadorul cand colo se trezeste fiecare ca e un buffalo
si multumesc
cu prietenie si de aici,
V.V.
Pe textul:
„Paso doble" de Veronica Văleanu
ar fi putut iesi cateva poeme de aici.
sfarsitul e puternic insa, rezonant - ultimele 3 versuri.
nici titlul nu e potrivit.
o sa ma mai opresc si la altele.
Pe textul:
„Poemul meu de astăzi" de Carmen Sorescu
[sa ma pricepi, vorbirea mea dintai
sa nu ma tem de spusele tale
si daca o spun
sa ma tem ca nu pricepi?]
parca acopera mai bine toata aria.
dar imi place ideea
V.V.
Pe textul:
„gîndul aproape de rostire" de Petruț Pârvescu
varianta in care am vazut-o intr-o forma aproape perfecta:
[ma vorbesc tie vorbirii mele
oglinda
cat sa incap]
toate cele bune,
V.V.
Pe textul:
„gândul aproapre de știre" de Petruț Pârvescu
felicitari!
Pe textul:
„diy" de Constantin Delca
mie una mi-a placut.
sta intre thingsIknow si thingsIdon\'tknow (ca blind spot pe o retina a constiintei)
Pe textul:
„Gemenii*" de Djamal Mahmoud
destinatia: ceeacevinedupamoarte, atunci cand pt a putea sa te identifici cu absolutul, trbuie sa dizolvi constiinta, iar o data acest traseu parcurs, constiinta revine ca un bumerang
traseu: se porneste de la Moarte, ca forta/terminus al existentei (si toate fortele au ele o devenire a lor)- Moartea-ca-Tata (stare pura)- se sapa drumul pana la Moartea-ca-Fiu (forma in care putem sa o intelegem)
atitudine: nu prin cunoastere apriori, ci prin intelegere- lupul care nu poate sa-si adulmece propria urma(poti sa intelegi lucruri fara sa le cunosti = Moartea-ca-Duh(constiinta)
intelegerea analoaga creatiei, e o traire
l\'apres-mort= locul unde se recastiga trairea
putem parafraza un principiu pascalian [nu ai cauta ceva daca nu l-ai fi gasit]
constiinta care nu se activeaza de una singura, ci trebuie sa o pierzi mai intai ca sa poti lupta sa o regasesti
s-ar putea sa se spuna ca e un comm cam risque,
dar imi asum total riscul.
toata placerea lecturii,
V.V.
Pe textul:
„dimineața îmi trece prin cap" de Vasile Munteanu
desfacerea de sensuri
nodul 1- cel divin care se fragmenteaza,oferind raului o ocazie de a se mantui
nodul 2- cel uman de polaritate negativa, care trece de propria limita, intelegand ca a fost doar o misiune ( constiinta rupturii in identitate)
a invata sa poti sa mori= a produce alt sens din durerile traite, a renunta la sine
tragism invins cu asumarea tragismului
sensul ce nu se mai lasa explicat, ci creeaza (\"memoria ajunge din urmă Cuvântul\")
concluzia metaforicitatii
nu poti ramane intr-un nod, trebuie sa-l desfaci (spatiul meta si anti-meta)
sau
(ca sa iesi din metafora,trebuie sa devii metafora)
un text excelent am gasit aici.
toata aprecierea,
VV
Pe textul:
„Nod" de bogdan dragomir
dupa cum predispune si titlul, a trebuit sa intru si in limbaj pt a reda dislocarea- de-la-matca-initiala a sensurilor. jocul de cuvinte e doar punctul de fuga, glisarea de sub sensuri ca o instrainare de la punctul de plecare.
il puteti lua si fragmentarist si holistic
recitarea limiteaza, asa e.
chiar va respect pt parerea asumata foarte direct.
VV
Pe textul:
„Întoarcerea tatălui risipitor" de Veronica Văleanu
Si cel mai important este cum opereaza: se face un transplant din maduva Misticului (constiinta care re-da ceedincolodeadevar, constiinta care e gata sa se autodizolve in acest scop, nu fiindca vrea sa se mantuie, ci fiindca nu poate altfel) –“nimic nu e verde în afara foiței de aur de pe ramele naturilor moarte”
pe tulpina Magicului (constiinta care ia, ca intr-o autosugestie): (“suntem gumele de șters ale schițelor nevăzute/ sub culori mincinoase”
Nu vad totusi sa fie vreo hibridizare periculoasa sau auto-suficienta. E ba penitenta (numai saracii cu duhul cred viata holograma), ba revolta (“cum să vă iubesc apropiaților dacă
mă simt între voi ca în lada de gunoi a pieței de pește”)
Polifonia – aici chiar un fel de emergentism
-Predispunerea ca fatalism autodestructiv al scriiturii magice (din metafizica ei de tip imanent)
Vs
- predispunerea ca o qualia, o portanța divina (din metafizica ei de tip transcendental) – „că sub solzii împuțiți așteaptă spiritul alb și moale”
-si impacarea asta tot monadica ramane, desi
„strabismul” initial devine acum chiar hibridizarea atitudinilor, pe ideea ca nu e nevoie de existenta organului pineal („alt ochi... nu există...”) pt instaurarea tridimensionalului
Ultima parte(sens a se) desi tot dualista
auto-predicatia poeziei ca obstacol impotriva ei insasi (acvariul)
vs
autopredicatia poeziei ca nevoie de sine insasi (buzele pestilor) care declanseaza un [vaz dublu] de tip superior similar celui de-al 3lea ochi, ca un quod erat demonstrandum chiar in absenta unei potentari absolute.
-scriitura-ca-icon-divin (pestele care supravietuieste fie si in acvariu, desi pestii care traiesc liberi sfarsesc in piata de peste)
Domnule Munteanu – nu va inchipuiti cat va invidiez pt aceasta poezie.
Veronica Valeanu
Pe textul:
„al treilea ochi" de Vasile Munteanu
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1834526/Sensul_delirului_II
little has there been said further
V.V.
Pe textul:
„Măduva cuvântului, măduva poemului" de hamat petru sebastian
si \"oamenii folie fac traveling cu degetele/ de la tâmplă în gură/ se împăturesc și dorm\" (se scrie cu 2 de l) - folia tot ca bidimensionalitate, mi-a amintit de sintagma \"Romania-abtibild\" a lui Cristian Tudor Popescu.
sunt si unele stari prea focalizate tot cu 2 ochi din moment ce al 3-lea inca se cheama singur si settingul ii amana deschiderea
Pe textul:
„ochi circumciși" de Leonard Ancuta
va rog sa fie ultima oara cand lasati pe pagina mea commuri de genul asta, pe care le aplicati sportiv la toata lumea. ati tocit deja cuvantul \"interesant\". ce constructie a jocului? ce culoare? ce armonie? ce imagini?
Domnule Samarghitan,
ma asteptam la o analiza mult mai pertinenta, la ochiul fin al unui critic!Poate nu aveati timp si lasati pe alta data.
Pe textul:
„Întoarcerea tatălui risipitor" de Veronica Văleanu
ca o explozie iminenta
drept continuare la \"a se crapa de ziua\"
V.V.
Pe textul:
„Sensul delirului II" de bogdan dragomir
drumul acesta apartine tuturor, nu numai lui Nichita
nu ne mai putem intoarce la scriitura unor secole trecute dat ffind ca limbajul a suferit mutatii si la interior si la exterior.
ceea ce putem face insa e doar pastrarea valorilor vii si nu doar a unei imagini despre ele
si asta o putem face prin orice tip de arta si curent
a, si nu e vorba de competitii, ci de plusvaloarea fiecaruia ca piesa a puzzle-ului
cand mestesugul se tine de mana cu esenta atunci se mai atinge un nivel, o rotunjire
oricum discutia asta cu tendinte combative aici vrea degeaba sa isi aroge un scop
Pe textul:
„stop here" de jkloungsuh
rugaciunea de nevoie- te rogi fiind nevoit, ca sa declansezi o derulare de real
+ te rogi ca sa declansezi nevoia
Pe textul:
„rugăciunea de nevoie" de jkloungsuh
dar in background e exact invers
o exersare a furiei ca port-arma (desi non-armata), furia ca autoflagelare datorata lipsei de protectie impotriva blocajului
o zona-tampon(perdeaua, dar si undeva tacerea, vantul) intre supra-interiorizare(depresia,setea) si infra-interiorizare(balconul care da spre fenomene exterioare)- aici e absenta unui real concret, si prezenta unui real indus
setea-ca-nevoie de fapt vad aici nevoia-de-sete (balconul tine loc de ceva)
\"nici nu mai știu
ce voia exact perdeaua de la balconul ăla\" + \"de parcă am mai fi trăit și altădată din scena asta\" tradeaza un ca-si-cum, o mimare a absentei constientizarii, deci o tradare-in-tradare
prezenta-in-absenta
alte elemente: halva de casa vs. casa fara copii= plinul vs golul, amandoua cusute pe aceeasi margine
nevoia-de-nevoie drept concept care duce si la addiction
scuze commul meu e cam defalcat
V.V.
Pe textul:
„rugăciunea de nevoie" de jkloungsuh
discursul e bine taiat, accentul e pe anti-univers (de senzatii- cele superioare, inca neterminate in real si cele inferioare, joase,
dar dialectica raului transpare -desi citesc printre randuri- din acceptanta de a locui pe acelasi palier cu cele 2 tipuri de senzatii (deci de a se resemna cu existenta celor joase si a lasa parca putin in deriva pe cele superioare)- mie imi place nivelarea planului ascendent cu cel descendent).
viul-din-planul muririi
&
aproapemoartea-din planul viului - am gasit in sintagma \"patricid sau lepadare de mama\" care la inceput mi se paruse nepotrivita
disportret e o dezavuare a unei cai impuse de unul din cele 2 planuri, este chiar perfect aici
de corectat:piatra iona- suna inadecvat
viii cu 3 de i
Veronica
Pe textul:
„disportret" de Leonard Ancuta
adica cum simpatic? cuvantul tau in acest context imi provoaca fiori pe sira spinarii...
Raluca
multumesc pt apreciere. sigur ca nu e figurativ nici macar cu \"hasura\" aceea, doar e poem-concept.
Petrut
\"sigur\" da un indiciu despre usurarea care vine dinspre contraponderea dislocarii de starea de gratie (deci usurarea ca desi se poate disipa, va exista mereu ceva care s-o readuca si poate s-o ingroape si mai adanc ( vezi\"nibelunga\")
Pe textul:
„Hram" de Veronica Văleanu
