Poezie
Sensul delirului II
1 min lectură·
Mediu
Se crapă lumina în jurul lui Babel
și nu a venit încă
dimineața semnului plin
în curând se vor pisa
oasele limbii
iar între noi
se va scurge măduva numelui
044.494
0
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Revin. De ce crapă lumina, asta numai poetul o poate ști. Babel, cel cu încurcare de limbi și nume, așteaptă \"dimineața semnului plin\". Metaforă de mare efect, stil Bogdan Dragomir desăvârșit. Încă nu venise amestecarea limbilor până la oase. Ceea ce va avea să fie, acel talmeș-balmeș, ori tohu-vabohu cum spune ebraica, al limbilor \"amestecate\", e foarte expresiv exprimat: \"în curând se vor pisa/ oasele limbii\". Acesta este și rostul poetului: să vadă și să scrie despre ceea ce vede.
Îndrăznesc să interpretez în final promisiunea unui \"nume\". Ori chiar al acelui sens plin ce ar fi să vie. Numele amestecate vor trebui readuse la un loc. Până în măduvele lor, numele acelea strigă după nume. Semnificația rostirii a ceea ce ești înseamnă rostul existenței.
\"Sensurile delirului\", așadar, continuă. Cu o mai mare forță sugestivă decât primul, acest \"Sens II\" vine să ne convingă: paradigma ontică a devenirii pare că trebuie să treacă prin delir.