Poezie
Carte de despărțire
1 min lectură·
Mediu
În mijlocul apelor
E o deriva de lumini și de scântei ieșite din noapte
Timpul trecutului, timpul trecutului
Soarele doarme liniștit în pântecul chitului
O, Doamne!
O voce acută se ridică ca o nălucă din mare
E durerea de ieri,
E durerea de azi,
E un alt strigăt de disperare?
În adâncul apelor
O nouă lume se naște mocnit
E timpul când timpul se desparte de timp
Infinitivul prezent al unui prezent infinit
Și nimeni pare să nu știe nimic.
00932
0