Poezie
Anotimpul chemărilor
1 min lectură·
Mediu
Prin fereastră se aud coborând trenuri în noapte
Din trecut începe un nou anotimp
Tu dormi și somnul te duce departe
Peste râul în care timpul devine răstimp
Da, cuvintele nu sunt decât un fel de distanță
În care se aud chemări ancestrale
Întoarce-te acasă, copile
Întoarce-te acasă, copile
Prin iarba înaltă i-o cale
Tu dormi și-n somnul tău se coboară un altfel de pace
Ca atunci când din cuvânt nu mai rămâne decât o lumină
Dar lumina în lumini se desface
Și din lumini lumina se preface în tină
Da, cuvintele nu sunt decât un altfel de cale
Prin care uneori mirosul de iarbă ajunge până la tine
Din ele ne-au crescut și carne și oase
Prin ele din nimic în nimic totul revine
Tu dormi
Și-n somnul se aud trecând trenuri de noapte
Întoarce-te acasă, copile
Întoarce-te acasă, copile
Pe masă cuvintele zac junghiate
011070
0
preferam acea încheiere în chemare
cuvintele înjunghiate să zacă altundeva :)
spor!