Anotimpul chemărilor
Prin fereastră se aud coborând trenuri în noapte Din trecut începe un nou anotimp Tu dormi și somnul te duce departe Peste râul în care timpul devine răstimp Da, cuvintele nu sunt decât un fel de
BDbogdan dragomirCarte de despărțire
În mijlocul apelor E o deriva de lumini și de scântei ieșite din noapte Timpul trecutului, timpul trecutului Soarele doarme liniștit în pântecul chitului O, Doamne! O voce acută se ridică ca o
BDbogdan dragomirVedere din inima nopții
Noaptea se-ntinde ca un tropot de cai și-n vuietul mării îneacă văzduhul rădăcinile morții sunt smulse din rai o lumina lină îmi acoperă trupul E ceas de-ntuneric de uimire și
BDbogdan dragomirOrdonanță de pace
Spune inimii mele ceva despre pace! Freamătul lin al pământului, freamătul lin al pământului Undeva, în ascuns, cuvântul în mine se-ntoarce deșeret, vlăguit ca o pasăre zdrobită de șuierul
BDbogdan dragomirEmoție
mi-am lipit urechea de pântecul tău și astept să-nțeleg cumva ce se-ntâmplă cu mine dorința se propagă ca un ecou de goliciunea ta, de parfumul meu, de tăcere asternuturile-s pline vezi
BDbogdan dragomirBulbul luminii
Aud cum se desface în inima ta bulbul luminii și cum din pustiu te cheamă, ca pe o mireasă, tăcerea în trecere ți-ai lepădat vrerea și ai vândut la preț de nimic, dar ca pe o mare comoară,
BDbogdan dragomirPastel
Iată, au trecut durerile iernii bucuriei îi cresc dinții de lapte din copaci, din pământ, de sub pietre muzicii vieții i se adaugă noi șoapte da, au trecut întristările iernii prezentul
BDbogdan dragomirRostul durerii
e negreșit inima ei a aflat rostul durerii spre răsărit înmuguresc florile iernii vocea ei stândă pe o culme înaltă se-naltă în salturi spre sensul cumplit râsul coborând canionul înaintea
BDbogdan dragomirLimba poeților
vino și vezi e ziua în care se prăbușește o limbă poate cea de pe urmă e limba poeților pe sub dărâmături strigătul căutându-și cuvintele ca o mamă copiii de acum nestăvilită e durerea de
BDbogdan dragomirConvalescență
atingerea ei se adâncește în mine ca un vârf de cuțit respir am lăsat draperiile trase doar pentru că asta îmi amintește de iarnă parfumul îi poartă trupul dintr-o cameră în alta așa că nu știu
BDbogdan dragomirAzi nu se pune
dimineața era plăcută și albă tu numărai zilele de la facerea lumii și până la trecerea ei azi nu se pune, îți spuneam: ziua aceasta nu a început încă și nu se va sfârși niciodată azi, moartea
BDbogdan dragomirVocile pământului
stau între două testamente îmi închipui uneori nu l-am cunoscut niciodată pe Adam nu casa lui nu o locuiesc corpul e compus doar din spații libere alteori îl aștept vocea lui grea răsună în
BDbogdan dragomirAdagio
de azi îmi spun mi se poate întâmpla orice neîmblânzite sunt colțurile pereților glasul ei aerisește spațiul de deasupra patului străbate până la mine cântecul funerar din savană zvâcnește
BDbogdan dragomirRitual
când murim vecinii ne aduc tămâie și fructe de mango cineva descântă căderea stâlpilor luminii înmormântarea e o coborâre cu liftul când murim vecinii cântă și se împodobesc cu
BDbogdan dragomirÎntoarcerea
mă voi întoarce în somn ca un șarpe în pielea fluidă a dimineții ca un animal rupestru în crăpătura frigului din trupul meu cresc ciupercile vestului mai otrăvit ca niciodată e
BDbogdan dragomirSensul delirului II
Se crapă lumina în jurul lui Babel și nu a venit încă dimineața semnului plin în curând se vor pisa oasele limbii iar între noi se va scurge măduva numelui
BDbogdan dragomirRepaus
stăteam de o parte și de alta a dealului trupul tău e un bolovan pe care îl rostogolesc peste tăcere de undeva de jos de sub pielea ta se aud tramvaie din când în când trec ambulanțe
BDbogdan dragomirNu te grăbi
mă așez peste trupul tău ca o zăpadă peste morminte aerul se crapă sub greutatea somnului azi nu te grăbi lumina are întârziere de o viață mâna ta alunecând peste pereții concavi ca
BDbogdan dragomirSensul delirului
iată între oasele mele nu locuiește nimeni aici singurătatea e un centru de greutate al morții ascultă cum se coboară peste noi sensul delirului cum între limbile noastre se zidește o
BDbogdan dragomirAșteptări necrofage
așteptam îndelung priveghiul și nu vedeam fața celui pe care trebuia sa îl plâng de parcă în pântecul aerului nu se mai ajunge lumina așteptam îndelung bocitoarele și mortul pe care
BDbogdan dragomirPeste o vreme
Peste o vreme vei înțelege cum fermentează durerea cum sub frunte mi se adâncește un alt gol un gol în care nu mai plutesc păsări în care nu se mai scufundă corăbii peste o altă vreme vei
BDbogdan dragomirVederi din casa călăului
dintr-un perete în altul se adâncește mirosul lichid al morții spre dimineață în visul arcuit sub sicriul de aer urletul lui rostogolește în vale resturi de păsări ca după molimă tăcerea
BDbogdan dragomirNod
Sângele meu despărțind în silabe trupul căderii Adam se dizolvă așa cum fulgerul purifică apa de pești Cain încolăcit în tăcere ca iedera pe cruci zidul cetății începe să
BDbogdan dragomirPelerinaj înspre Nod
îmi depun oasele păcatului în racle mari de argint așa cum îngerul își lasă oul în nisip înspre Nod nu sunt servicii funerare așa că las de o parte cuvintele ce vorbesc despre
BDbogdan dragomir