Corina Adina Niculae

Atunci când ți-am întâlnit privirea am tresărit. Nu credeam că mi se va întâmpla vreodată. Acum? Atât de târziu?... Mi-e dor de tine și te caut în adâncul ființei mele - mereu rătăcești pe

Când soarele a căzut a spart orizontul în mii de bucăți. Unele au căzut în mare și vietățile marine au primit lumină. Altele au măturat câmpiile Și florile și copacii s-au bucurat. Altele au

Ca sa ajungi sa cunosti un om poate ar fi bine sa te uiti in sufletul lui. Acolo poti gasi, in cele mai ascunse cotloane, dorinte si trairi pe care n-ai sa le afli niciodata... Poate vei

Iubirea este o idee abstracta. E ca si cum cineva ar incerca sa masoare Soarele si luna pe o balanta formata din propriile-i brate. Iubirea este o idee abstracta. La fel ca valul imens,

Îți mângâie vântul zulufii de pe frunte și obrazul fin, pe care-o lacrimă se scurge abia văzută. Nu aș fi vrut să te găsească toamna așa – hoinărind cu luna prin livezi, Aș fi vrut să fii a

Te-ai oprit, vreodata, din goana ta nebuna, sa aduni frunzele cazute pe trotuar? Ti-ai lipit urechea de pamant ca sa asculti cum creste iarba? Ai stat in bratele iubitei atat de mult

Mi-e dor De absenta ta lumina Tinand-o ca pe o torta. Incerc sa ma ridic Zadarnic... Orice miscare imi poate fi fatala Si cerul Asupra-mi tot s-a naruit.

Nu pleca. Mai vreau să te privesc! Vreau să te duc pe insula mea albă, să-mi culc fruntea în palmele tale și să te iubesc. Nu pleca. Mi-e sete de buzele tale fierbinți, Înflorindu-mi

E trist că nu poți crede-n nimeni, că tot ce este scris nu e adevărat. E trist că nu avem cu ce să ne hrănim copiii și rudele apropiate ne-au uitat. E trist că nu va fi nimic în lume. E

Vreau să vii... pentru că e toamnă. Și iarba geme atunci când vrea să-ți mângâie glezna. Vreau să vii... pentru că e frig. Și ploaia plânge încercând să-ți sărute obrazul Vreau să

Lacrimi mari cad pe sufletul meu dezgolit. Îmi tună în inimă dragostea și-mi fulgeră șansa că te-am întâlnit. Vântul îmi suflă ultima șansă de viață, pe trotuar s-au strâns, ca într-un roi de

Mi-e sufletul numai lacrimi, Ploi reci căzând peste vise. Cuvânt rătăcit Prin rafturi, demult închise. Mi-e sufletul numai tristețe, Păsări rănite de dor. Amintiri uitate Prin lacrimi tăcute

Îmi pare rău c-ai suferit Atunci când am plecat. E vina mea, voit Înfăptuită spre ruină. A fost un joc ciudat, Și te-am făcut să plângi, Iar astăzi nu voi fi iertat Și-a mea e toată această

Să te naști cu un destin promis. Iar șansa să nu te ocolească, Fii bun și mereu decis În viață, iubirea să te ocrotească. Să crești și să lupți mereu, Calmul să-l pui în balanță, Drumul pe

Pune-ți aripi și zbori peste propriul tău cerc, Grăbește-te să-ți găsești cărarea pe care trebuie să mergi Și încearcă, să nu tulburi liniștea cârdului de cerbi, Fii dur omule, când calea în viață

Tu ești primăvara, cu visele înflorite în fiecare creangă de cais. Alb și roz mă mângâie tandru, iar sufletul meu, încearcă să se desprindă cu fiecare cuvânt care te cântă. Tu ești

Mă înalț, odată cu seva care urcă prin tulpina plină de viață, Mă hrănesc, cu himere născocite din albastrul cerului, cu verdele din toate frunzele tale de brad, Dorm în patul moale al

Am simțit că te iubesc înainte de a te vedea. Știam că atunci când voi fi cu tine îmi voi regăsi dragostea și inima exprimată în vers, în piatră, în lut. În tine, munte, mi-am aflat cel mai

De ziua ta, am plâns. Am plâns în suflet și în gând Și prin cuvânt. Sunt lacrimi reci, la fel ca ploaia mărunta de toamnă care-mi înspăimântă visele. Lacrimi amare, la fel ca amintirea