Poezie

Astept un tren

1 min lectură·31 iulie 2007

Mediu

E toamnă

Și plouă mărunt de aproape o zi,

Orașul e cenușiu

Și vântul bate sălbatic.

Aștept un tren.

Peronul e gol și ud,

Gri și negru mă înconjoară,

Aud o voce, în megafon,

Rece.

Și aștept s-apară trenul roz,

Să-mi cânte roțile lui

Și să mă afund într-o canapea de pluș,

Iar timpul să treacă repede

Să ajung într-o țară pierdută de lume.

Și apoi…

Aștept un tren

Și vine

Încet, încet, un tren lung, violet,

Mă îndrept spre ușa vagonului,

Dar, mă opresc,

Gândesc profund,

Mă strădui să-mi amintesc un simbol.

Nimic.

Mă așez pe canapea,

Timpul trece

Și încet adorm, atras de muzica

Roților de tren

Atunci,

mi-am dat seama...

trecuse trenul meu roz.

002.583

Corina Adina Niculae. “Astept un tren.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corina-adina-niculae/poezie/1738249/astept-un-tren

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.