Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

disportret

1 min lectură·
Mediu
locuiesc într-un disc gol o planetă subțiată turtită în sine de furia zeilor
de furia oamenilor
de furia nopții care s-a săturat să mai fie piatra iona care ne-a înghițit pe toți
acum este doar spațiul acesta care mă împresoară
un fel de gînd din care nu mai pot evada
un gînd mărturisire a patricidului sau lepădare de mamă
un gînd mai puternic mai apăsător
care mă calcă mă strivește nu știu de ce tac
doar mă strîng în mine tot mai în mine
mă încolăcesc ca un vierme
simt inima izbind în genunchi îmi pun palmele pe cap
o aud bătînd ca un clopot mai întîi aici apoi tot mai departe
pînă tace aștept clipa
cînd toate buzele oamenilor se dezlipesc de pe toate icoanele
cînd toate buzele oamenilor se dezlipesc de pe ceilalți oameni
cînd toate bolțile palatine se vor arcui deasupa mea ca o turlă
într-un singur cuvînt mă vor pronunța
un cuvînt pe care nu-l voi putea scoate din mine decît odată cu viața
un cuvînt pe care viii nu-l înțeleg cum nu înțeleg nici acel zîmbet
de pe buzele celor ce se îngroapă în sine
085.537
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
190
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “disportret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/1834494/disportret

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@veronica-valeanuVVVeronica Văleanu
un poem de placut!
discursul e bine taiat, accentul e pe anti-univers (de senzatii- cele superioare, inca neterminate in real si cele inferioare, joase,
dar dialectica raului transpare -desi citesc printre randuri- din acceptanta de a locui pe acelasi palier cu cele 2 tipuri de senzatii (deci de a se resemna cu existenta celor joase si a lasa parca putin in deriva pe cele superioare)- mie imi place nivelarea planului ascendent cu cel descendent).
viul-din-planul muririi
&
aproapemoartea-din planul viului - am gasit in sintagma \"patricid sau lepadare de mama\" care la inceput mi se paruse nepotrivita
disportret e o dezavuare a unei cai impuse de unul din cele 2 planuri, este chiar perfect aici

de corectat:piatra iona- suna inadecvat
viii cu 3 de i
Veronica
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
la primul vers m-am împiedicat sonor în disc_gol, dar si la atribuirile subtiata/turtită în sine, parcă-s improprii. sau asa le percep eu din sinele meu acum.
la iona m-am tot gandit zilele acestea si al fleul în acre repetam unele mituri chiar si in mileniul 3.
m-am mai încruntat la patricid. poate ar fi fost bine să alegi altfel formularea, mai ales că alături imediat lepădarea de mamă.
imaginea unei suferinte transgenerationale, pe firum chiar pre-istoric personal este in prim plan. si parca aceasta cadere / prin dezlipire a tuturor este un fel de cadere a dominoului. asa cum în danaidele.
finalul bun.
o tonalitate cam maiestuoasa, dar nu exagera de.
cam asta, pe scurt. nu ai fost original, nu asta ti-ai porpus cred. cumva asteptam si o alta versiune/rescriere a miturilor. asta asa, ca provocare viitoare.
ela
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
pe firul
exagerat de
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Gândul este un spațiu care te împresoară cu necuvinte legate la gură cu sârma ghimpată a inexprimabilului, gândul strivește tăcerea și se încolăcește ca un vierme în sinele umplut până la refuz cu personalitate poetică.
Locuiești în poezie ca într-un tărâm magic în care oamenii au fizionomia versurilor.
0
iata o poezie deosebita si atat de personala, ca un fel de confesiune.nu-ti pot gasi defecte si ma bucur citind-o.ti-ai bagat bisturiul in suflet pana la plasele.nu stiu cum sa inteleg cuvantul disportret, dar ti-am inteles resemnarea cand te raportezi la marele nimic. si, totusi, vad ca mai speri! cu prietenie.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
ma bucur de prezenta voastra aici.

veronica, modul in care mi-ai parcurs poemul e destul de impresionant. sunt uimit chiar. te mai astept.

ela, ca de obicei bag bine la cap observatiile tale, plus ca receptat si sfatul. sa vedem ce-mi va pica la inspiratie. merci de reco.

razvan, mereu reusesti sa scri o poezie in comurile tale. ma mandresc ca te inspir.

alexandru, pentru titlu nu vand deocamdata nimic. despre rest, intuiesti binisor.

va astept cu noi pareri si numai bine.
0
@adam-rares-andreiARAdam Rares-Andrei
...astfel se dau in vileag nastrusnicile credinte si ipostaze ale cunoasterii interne: ba apar crancene confesiuni, ba zumzete de fiori nebanuiti, ori se nasc zilnic strafunduri enigmatice pana si sinelui. Totodata cand se scutura de roua, cuvintele inca par ude, deci stigmata sufleteasca nu a uitat sa pateze intr-un fel purele faclii scrise. Bineinteles ca teama de neant sarbatoreste atatea milenii in bratele fricii de stele si soare, precum soaptei ii este frica sa creasca in decibeli. Nimic nu se uita, nici macar faptul ca din mlastina in care debuteaza triumful de fata steagul reuseste sa se mentina deasupra prin revigorarea pas cu pas a esteticului. Brusc, din cearcane se vede o lumina... sa fie anuntul geniului?
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
destul de liric comul tau, intr-un fel o interpretare originala a tecstului.
n-as vrea sa fac afirmatii care sa schimbe sensul gandurilor, ma bucur ca ai trecut pe aici si te mai astept.
0