Poezie
am învățat să vorbesc limba tăiată a îndrăgostiților
2 min lectură·
Mediu
i se mai spune și limba singurătății disjunctive
gramatica acestei limbi se bazează pe lipsa completă de subiect și predicat
dar are anotimpuri, timpuri, spații excelent modificate artistic
unde abundența locuțiunilor circumstanțiale
întărește pronunția mentală, sugrumată de lipsa limbii
ca tăierea brațului
de macara ce ridică greutățile care apasă
pseudopodele gîndurilor mele încă mai îmbrățișează o amintire
mintea mea e de bunic în tranșee, de mamă care nu și-a văzut fiul
e momentul cînd tăcerea începe să aibă un chip
am o poză făcută pe furiș cu telefonul, pun lîngă o lumînare
asta e prima înmormîntare a unei fotografii
cu toate că pare mai degrabă că ascunzi droguri
într-un ursuleț de pluș
prin tranzitivitate am înțeles că s-a stins incendiul
și norii se duc întocmai ca oile la păscut, fac exerciții de stat în mîini
să îmi coboare sîngele în cap și să îmbete toată geografia creierului
care are peisaje superbe dar te conțin și din cauza asta
distanța de la pămînt la lună pare imposibilă
eu care mă cuibăream și dormeam mereu pe nisip,
în marea liniștii și te visam
te visam atît de limpede că
îți luam chipul pe față cînd mă spălam pe ochi
da, ochii meu erau ferestre prin care te vedeam
acum îmi împăienjenește privirea sau perspectiva, nu știu
cînd te înțepi într-un spin
ai pornirea să bagi imediat degetul în gură și
să sugi picătura de sînge
azi m-am tăiat într-o coală de hîrtie, a fost ca un avertisment
gustul sîngelui meu
nu mai are gustul tău.
04724
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 253
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “am învățat să vorbesc limba tăiată a îndrăgostiților.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14193721/am-invatat-sa-vorbesc-limba-taiata-a-indragostitilorComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKEKErika Eugenia Keller✓M-ai pus pe ganduri de la primul vers ,,i se mai spune și limba singurătății disjunctive”, adica vrei sa spui o limbă a ruperii, o formă de comunicare fracturată, unde nu mai există dialog, ci doar resturi de sens, ecouri ale unei relații pierdute. Apoi spui că această limbă are „gramatica bazată pe lipsa completă de subiect și predicat”, adică e o limbă a îndrăgostiților fără centru, fără stabilitate, unde relațiile fundamentale (cine face ce) dispar. În schimb, rămân doar circumstanțiale, adică locuri, timpuri, contexte vagi, ca și cum ființa și acțiunea sunt suspendate. Da, poemul are forță, e foarte dens imagistic și se citește ca o curgere de gânduri fracturate între metaforă și confesiune. Clar, Leonard, da, se simte un limbaj experimental, cu multe suprapuneri între corporalitate și absență, între eros și singurătate. Timpul mă presează, trebuie să îl mai recitesc, voi reveni cu un alt comentariu.
0
ȘPai reușit, pe lângă cogniție,
să-mi dizloci și simțirea...
Un mare BRAVO pentru scrisul dumitale...!
Te felicit!
să-mi dizloci și simțirea...
Un mare BRAVO pentru scrisul dumitale...!
Te felicit!
0
LAai citit bine poemul, încîntat, multumesc, chiar aștept cu drag sa revii!
0
LAun mare mulțumesc pentru cuvintele de apreciere!
0