Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

beach

2 min lectură·
Mediu
toți suntem prinși pe o plajă undeva
între două dorințe, între două imposibilități
ne fac să îmbătrînim la fel ca prîslea cel voinic
creștem, nu cu rația numărului de aur
creștem cu rația iubirii în care o zi pare un an
și un an o viață
ni se schimbă organele,
pielea are cea mai mare suprafață de pînă acum
parcă vrea să nu te învelească doar pe tine, vrea
să mai cuprindă pe cineva în ea
asta e expresia mea filosofică despre riduri
tu ești pe o plajă unde întinerești
eu pe una unde îmbătrînesc ce n-am trăit
tu ești acolo unde nu plouă
eu sunt aici unde furtuna mi-a devastat mintea
aici sunt, călare pe o casă, ca în piesă
să fiu mai aproape de cer în speranța că mă voi evapora
și va ploua în deșertul tău, fie și o picătură de ploaie
să-ți cadă pe obraz
să pară naturală ca dispariția dinozaurilor
așa e, nu avem ce face cu iubirile greșite
dar ce facem cu cele negreșite
cînd pui piciorul unde se sparge valul și nisipul
îți fuge de sub picioare ca speranța
că într-o altă lume ar putea fi altcumva
și ești ușor amețită de parcă într-o clipă ai mai trăit o viață
nici nu-ți dai seama cum îți speli picioarele în nisip
de parcă ai desena riduri concentrice
împrejurul ochilor mei, să se sfîrșească mai repede
să uiți, să uiți pînă te trezești cîndva cu o expresie pe față
cînd te privești în oglindă și nu știi unde ai fost,
dacă a fost bine
sau a fost rău.
071135
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
263
Citire
2 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “beach.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14193175/beach

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
Nu e lamentație, dar nici optimism, ci, un fel de luciditate cu rădăcini adânci. Îmi place cum „plaja” nu e doar decor, ci un loc mental între două lumi, între „tu” și „eu”, între ce s-ar fi putut și ce e. Și îmi place că totul se ține pe tensiunea asta fără rezolvare, ca un val care nu se sparge. Sunt imagini care rămân, nu pentru că-s frumoase în sens clasic, ci pentru că lovesc acolo unde trebuie: „pielea vrea să mai cuprindă pe cineva” sau „când pui piciorul unde se sparge valul și nisipul îți fuge de sub picioare ca speranța”. Finalul cu oglinda și întrebarea „dacă a fost bine sau rău”, taie frumos pentru că nu e un răspuns acolo, iar tocmai lipsa lui face ca tot textul să-ți rămână în cap. Concluzionând, pot sa spun că în sfârșit am citit un text seducător marca Leonard Ancuța. Este genul de text în care simt că te-ai scris 100% pe tine. Fără să epatezi, fără să insiști inutil pe imagini sau construcții repetitive. E clar amprenta ta și sunt bucuros că te-am putut regăsi în felul ăsta.
0
Distincție acordată
@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu
Chiar acum am primit poze cu multe plaje, care mai de care, și, se pare, nu e o coincidență să citesc la câteva secunde poemul acesta: toți suntem prinși pe o plaja undeva, departe, aproape sau mai ales în amintiri. Fieacare strofă are ceva memorabil; pielea care vrea să mai curpindă pe cineva, tu ești acolo unde nu plouă (personal, mi se potrivește), piciorul care se adîncește în nisip, și mai ales finalul când nu știi, dacă a fost bine sau rău, de aici frumusețea. Stea.
0
Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
Leo, pentru cât de natural este scrisă și totodată provocatoare de emoții la fel de naturale. Cred că acesta ești tu, cu o sensibilitate a versului care poate atinge pe oricare cititor înrăit. Este un discurs fără reproș, nu vreau să reiau ceea ce au spus Claudiu și Carmen.
Este o poezie de înrămat și de recitit de ori câte ori treci prin fața tabloului, atât de complex, atât de firesc!
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
ori de câte ori. scuze.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
decît să vă mulțumesc pentru toate cuvintele și pentru apreciere. ma bucur sa fiu alaturi de voi!
0
Distincție acordată
@manolescu-gorunMGManolescu Gorun
Cred că mai lipseşte ceva de pe aici din comentarii. Şi anume transmiterea puternică a sentimentului, nu că îţi pare rău că îmbătrâneşti, ci că în tine se deschide un gol imposibil de umplut.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
da, e adevarat ce spui, timpul lasa riduri si prăpăstii adînci, doar dragostea trece prin timp, neschimbata. multumesc de semn si apreciere!
0