Goea Maria-Daniela

frunze în vânt septembrie blând culori fermecate lumini estompate melancolii aștept să vii

flori de tei și lemn de nuc pân'o fi ca să mă duc aș mai vrea să cânt o dată fruntea ta înrourată ochii mândre giuvaere buzele scăldate-n miere

E-alertă, la nivel global, Cum nu s-a mai văzut, cu anii, Căci liderii din "noul val" Stârnesc în lume un tsunami...

Aspru și neguros a trecut finalul de an, amestecând, într-un iureș năvalnic, patimi, reproșuri, suspiciuni, acuzații. Venite din ambele sensuri. Mai mult sau mai puțin întemeiate, raționale sau

în vitrină o floare de colț presată în carnetul de însemnări un desen stângaci prin care îmi demonstrai că mileniul al treilea începe cu anul 2001 în bibliotecă trei cărți subțiri despre

în inima junglei pândește un zeu de argint mici obiecte fără contur decorează salonul de bal să cântăm precum în cer așa și pe nisip vara noastră cea mult visată dă-ne-o nouă acum și ne du

în calendare timpul desenează volute largi și linii delicate surâsul tău pătrunde ca o rază în alveolele din piept înfrigurate e semn că vine primăvara cum a venit și cum o să mai

mărețe arabescuri de catifea andaluze mierea melancoliei picurând peste rifurile înflăcărate

în labirintul strălucitor al unei dimineți cardinale când orizontul se revărsa impetuos prin capilarele noastre fragile descopeream fascinați ritmul circadian al norilor albi șoaptele

te caut printre insomnii cu aromă de ploaie diluviană o pace se așterne peste ecourile acestei lumi translucide amintindu-mi în mărime relativă am fost fericiți în mărime absolută am

Halloween: văd, cu mirare, Cum sporesc constant ciracii Ăstei sărbători bizare Și pe loc m-apucă dracii!

* Dermatologul: Mai aproape e pielea decât cămașa! * Gastroenterologul: Dragostea trece prin stomac. * Generalistul: Ochii văd, inima cere... Unde nu-i cap, vai de picioare! *

piele de șarpe împărătească lasă-i pe alții să clevetească pană de acvilă înaripată nu ne mai naștem încă o dată coarne de bour vindecătoare duhul din carne în veci nu moare

un timp pe care îl numeam al nostru îl ascundeam în palme prevăzători fiecare respirație devenea o sărbătoare aproape păgână ne apropia vertiginos de suprafața selenară a nopții inimile

păsări pe stânci zile înalte vara furișându-se printre dune cu pași ondulați orele albe ale amiezii dizolvate în mare fire subțiri de sidef strălucind trupuri mângâiate de

dimineața în care am sperat ziua în care am înțeles noaptea în care am știut dimineața în care am înțeles ziua în care am știut noaptea în care am sperat dimineața în care am știut ziua în

De când la Zoo-i angajat, Se poartă oarecum ciudat: Adesea tace ca un pește, Iar noaptea doarme iepurește...

și iarăși vine primăvara și parcă suntem iarăși vii când zorile alungă seara cu stropi de raze aurii și parcă toate sunt ușoare și parcă totul va fi bine și ce-a durut nu ne mai doare și tu

în unele nopți îndrăznesc să respir amintirile se întorc acasă din depărtare și lumea continuă să existe simt ceva măreț va urma o zi pe jumătate perfectă o vară a pietrelor

De când țin cură de slăbire, îmi încep dimineața cu întrebarea: ce nu voi mânca astăzi? - Ne puteți spune cum ați făcut primul milion? - Desigur... am pierdut la ruletă restul de nouă pe care le

- Vreau să fac ceva uníc Și măreț, pe lumea asta! - Simplu, zise un amic: Nu-ți mai înșela nevasta...

zarurile au fost aruncate din înaltul nopții în pulberea drumului în măruntaiele mării în inima pietrei în farfuria goală din care gustăm bucuria de a fi inutili fericirea de a nu mai

prostioare drăguțe inepții pertinente aberații sublime pudibonderii indecente bune intenții otrăvitoare futilități prețioase nonsensuri perfecte calomnii generoase meschinării