Curtoazie
Am dăruit câte o carte cu poemele mele celor mai importanți oameni care îmi jalonează în prezent existența şi cărora am ținut să le mulțumesc pe această cale pentru că sunt alături de mine:
Literatura viitorului
Suntem în anul de grație 2050 şi urmărim cu interes ce se întâmplă pe o platformă virtuală de promovare a literaturii contemporane. Moderatorul se adresează membrilor on-line: - La rubrica
Clubul Oamenilor Singuri
Dacă sensibilitatea, puritatea și idealismul ar trebui să poarte un nume comun, acesta ar fi, cu siguranță, Firu. Mai precis, domnișoara Firu, a cărei poveste vei binevoi poate, cititorule, a o
Crăciun românesc
Cum Sărbătorile bat la ușă, e timpul să-mi fac aprovizionarea. Numai când mă gândesc la aromele de Crăciun, mă ia cu palpitații și salivări... Nu mai e vreme de pierdut, așadar! Din capul locului,
Interviu cu un actor
Așa precum poeții au straniul obicei de a-și lăuda poeziile ridicole, scriitorii - romanele plicticoase, compozitorii - melodiile fade, pictorii - tablourile rizibile, sculptorii - statuile
Cumpărături
Domnul Velinescu merge la cumpărături. După ce se îmbracă și se privește pe furiș în oglindă, ia din sertarul bufetului banii, din cuier - sacoșele, iar de pe frigiderul din hol - lista de
Trei caractere în căutarea unui evaluator
Voi povesti, în cele ce urmează, trei întâlniri - absolut întâmplătoare - pe care le-am avut cu trei personalități autohtone. Primul personaj este o celebritate din lumea muzicală, al doilea - un
Food over Gold *
A existat o perioadă în viața mea în care serviciul îmi acaparase întreaga existență. Nu am fost niciodată o persoană preocupată de obținerea unor poziții înalte în ierarhiile profesionale sau a unor
Natural Born Lovers
Era vară, în iulie. Îmi petreceam zece zile de concediu la Constanța - un oraș pe gustul meu: nici foarte mare, dar nici mic, suficient de patriarhal, cu faleză, plajă, mare, pescăruși și cafea
Și miturile se împușcă, nu-i așa?
Mă pregăteam, de Sărbători, să prepar o salată de boeuf. Din punctul meu de vedere, o masă festivă fără salată de boeuf nu are nici un haz. Poate să mi se ofere orice altceva: midii în sos de
Cum n-am învățat să înot
Trecusem de douăzeci și cinci de ani și aveam o mare frustrare: nu știam să înot. Mă simțeam foarte stânjenită, vă rog să mă credeți, totuși - de bine, de rău - reușisem să supraviețuiesc până la
De ce îmi este frică de elvețieni
În timpul comunismului, despre Elveția știam numai două lucruri, dar esențiale: ceasurile și Wilhelm Tell. Al treilea, ciocolata, nu îmi era cunoscut încă, neavând rude sau prieteni care să îmi
