toamnă
frunze în vânt septembrie blând culori fermecate lumini estompate melancolii aștept să vii
iunie
flori de tei și lemn de nuc pân'o fi ca să mă duc aș mai vrea să cânt o dată fruntea ta înrourată ochii mândre giuvaere buzele scăldate-n miere
Hidrologică
E-alertă, la nivel global, Cum nu s-a mai văzut, cu anii, Căci liderii din "noul val" Stârnesc în lume un tsunami...
ce mi-a rămas de la tine
în vitrină o floare de colț presată în carnetul de însemnări un desen stângaci prin care îmi demonstrai că mileniul al treilea începe cu anul 2001 în bibliotecă trei cărți subțiri despre
cuba libre
în inima junglei pândește un zeu de argint mici obiecte fără contur decorează salonul de bal să cântăm precum în cer așa și pe nisip vara noastră cea mult visată dă-ne-o nouă acum și ne du
martie
în calendare timpul desenează volute largi și linii delicate surâsul tău pătrunde ca o rază în alveolele din piept înfrigurate e semn că vine primăvara cum a venit și cum o să mai
chitara lui segovia
mărețe arabescuri de catifea andaluze mierea melancoliei picurând peste rifurile înflăcărate
quo vadis
în labirintul strălucitor al unei dimineți cardinale când orizontul se revărsa impetuos prin capilarele noastre fragile descopeream fascinați ritmul circadian al norilor albi șoaptele
frunze galbene
te caut printre insomnii cu aromă de ploaie diluviană o pace se așterne peste ecourile acestei lumi translucide amintindu-mi în mărime relativă am fost fericiți în mărime absolută am
Cauză și efect
Halloween: văd, cu mirare, Cum sporesc constant ciracii Ăstei sărbători bizare Și pe loc m-apucă dracii!
descântec
piele de șarpe împărătească lasă-i pe alții să clevetească pană de acvilă înaripată nu ne mai naștem încă o dată coarne de bour vindecătoare duhul din carne în veci nu moare
planetarium
un timp pe care îl numeam al nostru îl ascundeam în palme prevăzători fiecare respirație devenea o sărbătoare aproape păgână ne apropia vertiginos de suprafața selenară a nopții inimile
solaris
păsări pe stânci zile înalte vara furișându-se printre dune cu pași ondulați orele albe ale amiezii dizolvate în mare fire subțiri de sidef strălucind trupuri mângâiate de
calendar
dimineața în care am sperat ziua în care am înțeles noaptea în care am știut dimineața în care am înțeles ziua în care am știut noaptea în care am sperat dimineața în care am știut ziua în
Mimetism
De când la Zoo-i angajat, Se poartă oarecum ciudat: Adesea tace ca un pește, Iar noaptea doarme iepurește!
cântec
și iarăși vine primăvara și parcă suntem iarăși vii când zorile alungă seara cu stropi de raze aurii și parcă toate sunt ușoare și parcă totul va fi bine și ce-a durut nu ne mai doare și tu
reborn
în unele nopți îndrăznesc să respir amintirile se întorc acasă din depărtare și lumea continuă să existe simt ceva măreț va urma o zi pe jumătate perfectă o vară a pietrelor
equilibrium
clipa aceasta disipând în văzduh contururi fluide un sentiment balansându-se între noi și marginea nevăzută a lunii metronom de nisip secondând mersul timpului sideral
Idealistul (2)
- Vreau să fac ceva uníc Și măreț, pe lumea asta! - Simplu, zise un amic: Nu-ți mai înșela nevasta...
déja-vù
zarurile au fost aruncate din înaltul nopții în pulberea drumului în măruntaiele mării în inima pietrei în farfuria goală din care gustăm bucuria de a fi inutili fericirea de a nu mai
efectul liniștitor al conversațiilor inutile
prostioare drăguțe inepții pertinente aberații sublime pudibonderii indecente bune intenții otrăvitoare futilități prețioase nonsensuri perfecte calomnii generoase meschinării
Camuflaj
Am afirmat de multe ori: În jungla asta pământeană, Există îngeri păzitori Acoperiți... C-un strat de blană.
septembrie
jocul luminilor suspendat în eter liniștea multiplicată în fiecare picătură de ploaie mâna ta alunecând enigmatic peste țesuturile incandescente ziua de mâine o promisiune
interstiții
un braț de care să ne agățăm când singurătatea ne proiectează dintr-un perete în altul al camerei goale cu puterea unui forțe încă nedescoperite de fizicieni un fel de a ne minți cu
