Poezie
déja-vù
1 min lectură·
Mediu
zarurile au fost aruncate
din înaltul nopții
în pulberea drumului
în măruntaiele mării
în inima pietrei
în farfuria goală
din care gustăm
bucuria de a fi inutili
fericirea de a nu mai spera
miracolul de a deveni invizibili
e riscant să fii tânăr
e periculos să ajungi înțelept
nimic nu se transformă
totul se pierde
precum vocile noastre
ecouri
în aburul toamnei
imaculat
021117
0
Antracitul lumii strălucește în pletele tale,
Ochii-ți verzi sau căprui, poate albaștri
(Nu mai țin minte...)
Sunt diamantele luminii!
Năsucul tău obraznic mă respiră,
Buzele-ți poleite de petalele unui trandafir
Șoptesc cuvinte dulci şi culte
Ce se pierd pe poteca strălucitoarelor dale,
Umbrite de crengile prin care se ițesc aştri...
Poate doar poeții care se inspiră
Din orice motive brodate pe Calea Lactee
Să le găsească fără să le încurce.
Apoi cu bucurie o să le așeze în versuri
Portocalii-Dezghețate de Soare
În aroma cafelei-Aburind cu amintiri...
Dar am deja un Déjà Vu!"
Am lecturat cu amintiri...