Poezie
peron
1 min lectură·
Mediu
oameni gri
povestindu-și viețile
în săli de așteptare
vecinului de scaun
pe jumătate adormit
sau măturătorului
care împinge un tomberon
de plastic pe roți
oameni posaci
uitându-se cum trenul
se îndepărtează scrâșnind
în timp ce vocea din megafon
anunță ultima stație
a existenței lor
străvezii
oameni tăcuți
butonând ecranele
telefoanelor
cu dexteritatea
unor cyborgi fără pleoape
oameni livizi
privind porumbeii
care ciugulesc firmituri
de piatră din pavajul
cu model geometric
miros de motorină
și merdenele fierbinți
053335
0
Am însemnat, (și) empatic! ... trenul acela are o urmă dinspre trecut...